Fandom

România

Liceul Piarist din Timişoara

1.811pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share

Format:Articol bun

Fișier:Piaristi Timisoara 1.jpg

Liceul Piarist este un ansamblu arhitectural din Timişoara, destinat iniţial liceului înfiinţat de Ordinul Piarist. Ansamblul, în stil Art Nouveau, cuprinzând liceul, sediul casei, o biserică-capelă şi un internat, a fost proiectat de László Székely şi inaugurat în 1909. După cel de-al doilea război mondial în el au funcţionat unele facultăţi ale Şcolii Politehnice Timişoara. Actual, aici îşi desfăşoară activitatea Liceul teologic romano – catolic „Gerhardinum”.

Ansamblul este situat pe bulevardul Regele Ferdinand, între Piaţa Regina Maria (fostă Horaţiu) şi str. Piatra Craiului.

Perioada liceului piarist Edit

În Europa Centrală au funcţionat şcoli piariste în şase provincii („ordinariate”): Austria, Cehia-Moravia, Polonia, România, Slovacia şi Ungaria.

Nobilul sârb Iacob Bibici şi soţia sa Margareta Tomian (sau Tomean[1]) ridică, în anul 1747, la moşia lor din Sântana o biserică şi o mănăstire, pe care în anul 1750 le predau, împreună cu suma de 15 000 de florini de Rin, Ordinului Piarist pentru ca acesta să înfiinţeze acolo un gimnaziu. Gimnaziul este inaugurat în anul 1751, având trei clase: infima, media şi suprema. În anul 1772 se mai adaugă două clase, a IV-a şi a V-a, care, împreună cu trei clase ale şcolii primare, formau cele opt clase ale învăţământului din epocă.[2]

Aanul 1784 aduce închiderea internatului de pe lângă şcoală din ordinul împăratului Iosif al II-lea, iar în 1788 localul şcolii este rechiziţionat pentru spitalul militar al garnizoanei Timişoara. Piariştii sunt obligaţi să se mute şi pleacă în Timişoara.[2]

Între timp, la Timişoara iezuiţii ridicaseră în 1726 o biserică şi o şcoală, însă numărul elevilor era foarte mic, de exemplu în anul 1769 în toate cele şase clase erau doar 20 de elevi. În anul 1778 gimnaziul a fost închis,[2] după desfiinţarea ordinului iezuit în 1773.

Franciscanii sosiţi din Bosnia au zidit între 17331736 o biserică în stil baroc. După venirea piariştilor activitatea franciscanilor scade, iar biserica lor trece în proprietatea piariştilor, care o vor folosi până în anul 1911, când va fi demolată, iar pe locul ei va fi construit în anul următor Palatul Băncii de Credit.[3]

La începutul secolului al XIX-lea în liceu erau puţini elevi români, însă această situaţie se poate datora şi faptului că aceştia erau ortodocşi şi, din ordinul Patriarhului sârb, elevii ortodocşi nu se puteau înscrie la şcolile „nemţeşti” decât dacă aveau numele sârbizat.[4]

În anul 1802 la gimnaziul piarist, care funcţiona în localul seminarului catolic, se adaugă şi clasa a VI-a. Din 1841 este ridicat la rangul de liceu (gimnaziu superior).[3] În anul 1850 devine liceu complet (cu 8 clase), cu limba de predare germană.[5] La acea dată liceul avea 12 profesori, un cabinet de fizică, o colecţie de mineralogie şi un ierbar. În anul şcolar 18521853 liceul avea 184 de elevi, dintre care 41 germani, 66 unguri, 45 sârbi, 26 români, 4 croaţi şi 2 sloveni.[6] În 1867 limba de predare devine cea maghiară.[5]

Treptat, liceul devine neîncăpător şi se construieşte un altul, cel care acum este Colegiul Naţional Constantin Diaconovici Loga. Liceul piariştilor rămâne liceu confesional romano-catolic, iar numele sub care va fi cunoscut este „Liceul Piarist”.[5]

Fișier:Szekely Laszlo.jpg

Locul pe care era construită clădirea liceului era mic. În urma demolării zidurilor cetăţii Timişoara şi a anulării restricţiilor militare privind clădirea construcţiilor în zona din exteriorul zidurilor s-a pus problema construirii unui nou liceu piarist. În 1907 se face un schimb de terenuri, noul loc având 4000 m², pe care a fost construit un ansamblu arhitectural, proiectat de László Székely în stil Art Nouveau. Ansamblul, cuprinzând liceul, sediul casei, o biserică-capelă şi un internat va fi gata în 1909, an în care liceul se mută în noul local. Aici liceul se dezvoltă repede, în anul 1919 având 1322 de elevi. Din 1923 limba de predare devine cea română.[5]

Stilul de predare era în tradiţia scolastică, fără discuţii în timpul orelor, ca în toate liceele catolice.[7]

Ultimul călugăr piarist este considerat Való Ferenc (d. 2005), preot la capela liceului.[8][9]

Perioada Institutului Politehnic Edit

După cel de-al doilea război mondial, în urma interzicerii de către autorităţile comuniste a activităţilor ordinelor călugăreşti ale Bisericii Romano-Catolice, activitatea liceului piarist a încetat. În anul 1946 clădirile liceului şi a internatului au fost atribuite Şcolii Politehnice Timişoara.[10] Doar capela şi-a putut păstra destinaţia iniţială. În 1946 în clădirea liceului a fost mutată Facultatea de Construcţii şi biblioteca Politehnicii. După 1948 în urma reorganizării în Institutul Politehnic, în clădirea liceului a fost mutată cea mai mare parte a Facultăţii de Electrotehnică,[10] nou înfiinţată, motiv pentru care ansamblul era apelat cu numele de Electro. Tot în clădirea bibliotecii a fost mutată şi o parte a laboratoarelor Facultăţii de Chimie.

În anii 1970, în urma dezvoltării domeniilor electronică şi calculatoare clădirea liceului devine neîncăpătoare şi se pune problema construirii unui nou sediu pentru Facultatea de Electrotehnică, sediu care va fi dat în funcţiune în anul 1976.[11] În noul sediu este mutată cea mai mare parte a Facultăţii de Electrotehnică, motiv pentru care după această dată ansamblul piarist era apelat cu numele de Electro veche.

După 1989 se pune problema retrocedării ansamblului către Biserica Romano-Catolică. Facultatea de Electrotehnică se mută complet în noul sediu, astfel clădirea liceului este retrocedată relativ repede, în 1992.[1] Laboratoarele facultăţii de chimie pot fi şi ele mutate, deoarece şi pentru Facultatea de Chimie se construise în 1982 un nou sediu[11] însă mutarea bibliotecii va trebui să mai aştepte, din 2008 fiind în construcţie un nou sediu şi pentru ea.

Liceul „Gerhardinum” Edit

Fișier:Piaristi Timisoara 4.jpg

După retrocedarea a două niveluri din clădirea liceului piarist, în acest spaţiu Biserica Romano-Catolică a înfiinţat Liceul teologic romano – catolic „Gerhardinum”. Numele liceului vine de la sfântul Gerard de Sagredo, primul episcop al diecezei din Cenad.[1]

Şcoala este un liceu de stat, care funcţionează sub protecţia Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara cu secţii de predare în limba română şi maghiară. Profilul liceului este teologic-uman. În cadrul său se predau şi materii reale, cum ar fi cursuri de operatori de calculatoare.[1]

După terminarea liceului, în urma susţinerii unui examen de competenţe profesionale, elevii au dreptul să predea religie în şcolile cu clasele I–VIII. Examenul de absolvire al cursului de operatori calculatoare asigură Permisul european de conducere a computerului (ECDL - Format:En), un certificat recunoscut pe plan internaţional.[1]

Liceul are un internat propriu cu o capacitate de 70 locuri. În anul şcolar 20072008 liceul a avut un număr de 134–elevi.[1] Liceul oferă la admitere un număr de 56–locuri, deci câte o clasă de 28 locuri în limbile română, respectiv maghiară.[12]

Biserica-capelă Edit

Fișier:Piaristi Timisoara 3.jpg

Hramul bisericii este „Înălţarea Sfintei Cruci” (14 septembrie).[9]

Biserica dispune de o singură navă, având un transept scurt cu două turnuri amplasate simetric la capătul acestuia şi o absidă boltită în trei pânze. Faţada bisericii şi turnul elansat contrastează cu volumele masive ale clădirilor laterale. Contraforturile de la baza turnului au şi o funcţie estetică, conferind turnului un aspect inedit, cu linii curbe şi lungi. Turnul este prevăzut în partea mediană cu câte o rozasă (rozetă) ce are în centru un spaţiu în formă de cruce. Celor patru rozase le corespunde în partea superioară patru balcoane false ce se continuă cu câte o fereastră alungită terminată în arc treflat.[13]

Fișier:Biserica Lliceului Piarist interior 1.jpg

Portalul de la intrare este format dintr-un rezalit pe care se sprijină un arc în colonadă în stil gotic. Luneta portalului este decorată cu un relief cu îngeri, în stil baroc, rezultând un ansamblu în stil eclectic.[13]

Coridoarele de legătură ale bisericii cu cele două corpuri laterale sunt prevăzute cu un şir de ferestre trigeminate, geminate şi simple ce se termină în arc în plin cintru. Pe partea din spate a bisericii, în dreptul absidei se află o decoraţie din ocniţe false stilizate după tradiţia bizantină. Unitatea decoraţiei constă în faptulcă motivele decorative ale faţadelor se regăsesc pe faţada bisericii, inclusiv cele şase linii orizontale.[13]

Greutatea pronaosului se descarcă prin coloane şi pilaştri. Coloanele sunt decorate cu motive florale şi cruciforme. Interiorul bisericii este zugrăvit în alb şi auriu.[13] În interior biserica păstrează câteva elemente din vechea biserică a franciscanilor, demolată în 1911. Altarele secundare au fost executate la München.[9]

Imagini Edit

Vezi şi Edit

Note Edit

  1. a b c d e f Liceul Ordinului Piarist, gerhardinum.ro, accesat la data de 2 iulie 2008.
  2. a b c Ilieşiu, p. 184
  3. a b Ilieşiu, p. 185
  4. Florin Zamfir - Vechimea elementului românesc în spaţiul Varieşean, banaterra.eu, accesat la data de 2 iulie 2008.
  5. a b c d Ilieşiu, p. 186
  6. Johann Nepomuk Preyer - Monographie der königlichen Freistadt Temesvár - Monografia oraşului liber crăiesc Timişoara, reeditare de Editura Amarcord, Timişoara, 1995, p. 247
  7. Ádám Anavi (n. 1909, Turda), fost profesor la Liceul Piarist, în „Memoria slavată: Evreii din Banat, ieri şi azi”, coordonată de Smaranda Vultur, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
  8. Anunţuri din Dieceza de Timişoara, catholica.ro, accesat la data de 2 iulie 2008
  9. a b c Claudiu Călin - Biserici Romano-Catolice existente azi pe teritoriul oraşului Timişoara, banaterra.eu, accesat la data de 8 iulie 2008
  10. a b Monografia Mecanicii, p. 26
  11. a b Universitatea „Politehnica” din Timişoara - Istoric, upt.ro, accesat la data de 3 iulie 2008
  12. Timiş - locurile la licee pentru admiterea 2006, calificativ.ro, accesat la data de 5 iulie 2008
  13. a b c d Mihoc, Ciobotaru, op.cit.

Bibliografie Edit

  • Nicolae Ilieşiu - Timişoara. Monografie istorică, Timişoara, 1943, reeditat de Editura Planetarium, Timişoara, 2006, ISBN 973-97327-2-0, ISBN 978-973-7836-92-2
  • Universitatea „Politehnica” din Timişoara - Monografia Facultăţii de Mecanică din Timişoara 1920 - 1948 - 2003, Editura Politehnica, Timişoara, 2005, ISBN 973-625-231-0.
  • Diana Mihoc, Dan Leopold Ciobotaru - Capela gimnaziului piarist din Timişoara – obiectiv arhitectonic „stil 1900” în Analele Banatului, Arta, SN, vol II, Timişoara, 1997, p. 51-61 Fragment online accesat 2008-07- 05

Legături externe Edit

Coordonate: 45°45′09.00″N 21°13′20.00″E / 45.7525, 21.2222222

Format:Licee în Timişoara Format:Locuri în Timişoara

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on Fandom

Random Wiki