Lascăr Catargiu
De la România
| Lascăr Catargiu | |
| Fişier:LascarCatargi.jpg
| |
| | |
| În funcţie 24 mai 1866 – 25 iulie 1866 24 martie 1871 – 17 aprilie 1876 11 aprilie 1889 – 2 martie 1891 19 decembrie 1891 – 15 octombrie 1895 | |
| Precedat de | Nicolae Creţulescu (1866) Ion Ghica (1871) Teodor Rosetti (1889) Ion Emanuel Florescu (1891) |
|---|---|
| Succedat de | Ion Ghica (1866) Ion Emanuel Florescu (1876) Ion Emanuel Florescu (1891) Dimitrie Sturdza (1895) |
| | |
| În funcţie 22 februarie – 11 iunie 1894 | |
| Precedat de | gen. Iacob Lahovary |
| Succedat de | gen. Constantin Poenaru |
| | |
| Născut(ă) | noiembrie 1823 |
| Naţionalitate | Român |
| Confesiunea | Ortodox |
Lascăr Catargiu (n. 1 noiembrie 1823, Iaşi; d. 30 martie 1899, Bucureşti) a fost un om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate.
Născut în Moldova, în noiembrie 1823, aparţinea unei vechi familii muntene, un membru al căreia fiind exilat de Matei Basarab în secolul XVII s-a stabilit în Moldova.
În timpul lui Grigore Ghica (1849 - 1856), Catargiu a ajuns prefect al poliţiei din Iaşi. În 1857 face parte din "divanul ad-hoc" al Moldovei, o comisie aleasă conform Tratatului de la Paris din 1856, pentru a vota unirea propusă a Moldovei cu Ţara Românească. Vederile sale puternic conservatoare, în special în legătură cu reforma agrară au făcut devină candidatul conservatorilor la tron în 1859. În timpul lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866), Catargiu a ajuns unul din liderii opoziţiei şi a primit ajutor din partea lui Barbu Catargiu, un jurnalist şi politician asasinat la Bucureşti pe 20 iunie 1862.
După ascensiunea Prinţului Carol I al României, în mai 1866, Lascăr Catargiu devine preşedintele consiliului de miniştrii (prim-ministru), dar neputând coopera cu colegii săi liberali, Ion Brătianu şi C.A. Rosetti, demisionează în iulie.
După încă opt funcţii ministeriale, culminând cu agitaţia anti-dinastică din 1870 - 1871, Catargiu a format, pentru prima dată în istoria română, un cabinet conservator stabil, care a rezistat până în 1876.
Prin politica sa, care a prevenit o revoluţie şi a revitalizat popularitatea coroanei, a fost considerat ca nepatriot şi reacţionar de liberali, care au ajuns la putere în 1876; o propunere de a demite întreg cabinetul Catargiu a fost retrasă în 1878. Catargiu a rămas în opoziţie până în 1889, când a format un nou cabinet, fiind ministru al internelor, dar acest cabinet a căzut după doar şapte luni. În guvernul Florescu din martie 1891, a ocupat aceeaşi pozitie, iar din decembrie va deveni din nou preşedinte al consiliului, păstrându-şi funcţia până în 1896. În această perioadă a fost responsabil pentru câteva reforme utile, mai ales financiare şi comerciale. A murit la Bucureşti la data de 11 aprilie 1899.
| Predecesor: Nicolae Creţulescu | Prim-ministrul României 24 mai – 25 iulie 1866 | Succesor: Ion Ghica |
| Predecesor: Ion Ghica | Prim-ministrul României 24 martie 1871 – 17 aprilie 1876 | Succesor: Ion Emanuel Florescu |
| Predecesor: Teodor Rosetti | Prim-ministrul României 11 aprilie 1889 – 2 martie 1891 | Succesor: Ion Emanuel Florescu |
| Predecesor: Ion Emanuel Florescu | Prim-ministrul României 29 decembrie 1891 – 15 octombrie 1895 | Succesor: Dimitrie Sturdza |
| Predecesor: gen. Iacob Lahovary | Ministrul Apărării Naţionale 22 februarie – 11 iunie 1894 | Succesor: gen. Constantin Poenaru |
Principatele Unite Române:
B. Catargiu · Kretzulescu · Kogălniceanu · Bosianu · Kretzulescu · L. Catargiu · I. Ghica · Kretzulescu · Ş. Golescu · N. Golescu · Ion C. Brătianu · D. Ghica · A. Golescu · Epureanu · I. Ghica · L. Catargiu · Florescu · Epureanu · Ion C. Brătianu · D. Brătianu · Ion C. Brătianu
Regatul României:
Ion C. Brătianu · Rosetti · L. Catargiu · Florescu · L. Catargiu · Sturdza · Aurelian · Sturdza · Cantacuzino · Carp · Sturdza · Cantacuzino · Sturdza · Ion I. C. Brătianu · Carp · Maiorescu · Ion I. C. Brătianu · Averescu · Marghiloman · Coandă · Ion I. C. Brătianu · Văitoianu · Vaida-Voievod · Averescu · Ionescu · Ion I. C. Brătianu · Averescu · Ştirbey · Ion I. C. Brătianu · V. Brătianu · Maniu · Mironescu · Maniu · Mironescu · Iorga · Vaida-Voievod · Maniu · Vaida-Voievod · Duca · Angelescu* · Tătărăscu · Goga · Cristea · Călinescu · Argeşanu · Argetoianu · Tătărăscu · Gigurtu · Antonescu · Sănătescu · Rădescu · Groza
România comunistă:
Groza · Gheorghiu-Dej · Chivu Stoica · Maurer · Mănescu · Verdeţ · Dăscălescu
România după 1989:
Roman · Stolojan · Văcăroiu · Ciorbea · Dejeu* · Vasile · Athanasiu* · Isărescu · Năstase · Bejinariu* · Popescu-Tăriceanu
* interimar
</div>
</div>
Principatele Unite Române:
Vlădoianu · Macedonski · Cornescu · Florescu · Golescu · Adrian · Sămăşescu · Ghica · Grigore Ghica · Iacovache · Manu · Solomon · Lecca · Haralambie · Gherghely · I.C. Brătianu · Duca · Manu · Pencovici · Tell · Slăniceanu · Cernat · Dabija
Regatul României:
Gheorghe Angelescu · Fălcoianu · Alexandru Anghelescu · Barozzi · Vlădescu · Lahovary · Catargiu · Poenaru · Budişteanu · Stoicescu · Berindei · Sturdza · Averescu · Stelian · Crăiniceanu · Filipescu · Argetoianu · Hârjeu · I. C. Brătianu · Vintilă Brătianu · Iancovescu · Grigorescu · Văitoianu · Răşcanu · Moşoiu · Holban · Mărdărescu · Mircescu · Paul Angelescu · Cihoski · Maniu · Condeescu · Ştefănescu Amza · Samsonovici · Uică · Tătărăscu · Irimescu · Ilasievici · Antonescu · Argeşanu · Ciupercă · Călinescu · Ilcuş · Nicolaescu · Iacobici · Pantazi · Racoviţă · Sănătescu · Negulescu · Raşcanu · Lascăr
România comunistă:
Bodnăraş · Sălăjan · Ioniţă · Coman · Olteanu · Milea
România după 1989:
Militaru · Atanasie Stănculescu · Spiroiu · Tinca · Babiuc · Ionescu · Frunzăverde · Paşcu · Athanasiu · Dobriţoiu · Frunzăverde · Meleşcanu
</div>
</div>
| Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Lascăr Catargiu. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă. |
