FANDOM


[[Categorie:Articole de curățat din {{{1}}}]]


Judeţul Giurgiu
Stema judeţului Giurgiu Harta României cu Judeţul Giurgiu indicat
stemă amplasare
Regiune: Muntenia
Reşedinţa: Giurgiu
Populaţie:
 •Total 2002:
 •Densitate:
Locul 37
297.859 loc.
84 loc/km²
Suprafaţă:
 •Total:
Locul 40
3.526 km²
Abreviere: GR
Prefix Telefonic: (+40) x46 (1)
Consiliul Judeţean:
 •Preşedinte
 •Adresa web

Dumitru Beianu(PNL)
C.J. Giurgiu
Prefectura:
 •Prefect
 •Adresa web

Sergiu Noruţ Stănişteanu
Prefectura Giurgiu
(1) Pentru fostul operator naţional x este 2, pentru operatorii alternativi de telefonie fixă x este 3.

Giurgiu este unul din judeţele din regiunea istorică Muntenia din sudul României.

Legenda numelui GiurgiuEdit

Se spune că de mult, când încă turcii umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării şi strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla aici un cioban, pe nume San Giorgio ce îşi adusese oile la pascut în lunca Dunării. Acesta a eliberat un mare grup de oameni ce trebuiau duşi în Imperiul Otoman. Acesti oameni au rămas aici după eliberare si au format dintr-un loc de trecere un târg. Acest târg a purtat numele celui care a fost eliberatorul lor, San Giorgio.

StemaEdit

Semniaficatia elementelor:

  • în dreapta Sfântul Gheorghe ucigând balaurul - reprezintă patronul spiritual şi protector al oraşului.
  • în stânga Turnul Ceasornicului reprezintă simbolul municipiului, este principalul monument şi totodata amintirea locuitorilor că odinioară a fost sub ocupaţia otomană.
  • jos Podul Prieteniei de peste Dunăre, dintre Romania şi Bulgaria.Singura legătura de peste fluviu dintre aceste două ţări
  • sus Coroana cu 7 turnuri care reprezintă Giurgiul ca municipiu.
  • în centru este Crucea Franceză care se află si pe monumentul din Parcul Aleei ridicat in cinstea soldaţilor morţi pe front în timpul războiului, ce ne-a fost acordată de către francezi drept multumire.

Căi de accesEdit

  • rutier

Deţine o importantă şosea europeana ce traversează Dunărea peste Podul Prieteniei.

  • feroviar

Prima cale ferată din Romania a fost Giurgiu - Bucuresti, realizată din perioada lui Alexandru Ioan Cuza. În prezent aceasta face legătura dintre România şi Bulgaria prin intermediul podului de peste Dunăre, Podul Prieteniei.

  • fluvial

Fluviul Dunărea reprezintă o importantă cale de acces, fiind principala legătură a Europei cu Marea Neagră.Giurgiu are un important port, se realizează transport de persoane şi de mărfuri.

Lista oraşelor din judeţul GiurgiuEdit

Lista comunelor din judeţul Giurgiu Edit

Populaţie Edit

Cele mai vechi mărturii ale unei aşezări omeneşti în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popeşti, pe râul Argeş. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici oraşul Theodorapolis. Conform rezultatelor recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 18 martie 2002, populaţia stabilă a judeţului Giurgiu, este de 297.859 persoane.

Din totalul populaţiei, 88.537 persoane locuiesc în mediul urban (29,72%) şi 209.322 persoane locuiesc în mediul rural (70,27%).

Densitatea populaţiei judeţului este de 84,5 locuitori/km2.

Potrivit liberei declaraţii a persoanelor recenzate, 96,03% din populaţia judeţului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii.

După religie populaţia este preponderent ortodoxă (98,5%).


                                                                             Evoluţia demografică


IstorieEdit

Oraşul Giurgiu a fost cel mai probabil întemeiat în secolul XIV, ca port la Dunăre, de către comercianţii genovezi, care s-au aventurat până aici pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe insula Sfântul Gheorghe; ei au construit o bancă şi o piaţă pentru mătăsuri şi catifele. Oraşul l-au numit după sfântul protector al Genovei, sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio), de la care se trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima dată menţionat în documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să deţină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".

Fiind un oraş fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români şi turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazu de a stăvili atacurile turceşti, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile şi fortificaţiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplsat pe insula Slobozia, legată de ţărm cu un pod.

Prima cale ferată din Regatul României a fost construită între Bucureşti şi Giurgiu, staţia de la Giurgiu fiind inaugurată la 1 noiembrie 1869. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Vlaşca.

Între 1952-1954, regimul comunist, spjinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunăre care leagă România de Bulgaria. Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

EconomieEdit

  • Industria -alimentară, textilă, chimică, construcţiilor, componentelor mecanice.
  • Agricultură -bovine, porcine, struţi, păsări, peşti, cultivarea terenurilor agricole.

ClimăEdit

Clima judeţului este temperat continentală. Vara este un anotimp cu temperaturi ridicate ce poate duce chiar la seceta, iarna cu geruri şi crivăţ.Vitezele cele mai mari le au vanturile dinspre NE, care pot atinge iarna 125km/h. Precipitatiile medii sunt de 500mm.

GeografieEdit

  • Asezare

Judeţul se afla in sud estul Romaniei, la granita cu Bulgaria. La o distanţă de 65km la sud de capitala Bucuresti. Este situat in lunca Dunarii, pe malul stang al fluviului Dunărea. Aşezarea geografică

Judeţul Giurgiu este situat în partea de sud a ţării, în cadrul marii unităţi geografice numită Câmpia Română şi este străbătut de paralela 43°53` latitudine nordică şi meridianul 25°59` longitudine estică.

Are o suprafaţă de 3.526 km2 şi se învecinează la Est cu judeţul Călăraşi, la Vest cu judeţul Teleorman, la Nord-Est cu municipiul Bucureşti, la Nord cu judeţul Dâmboviţa, la Nord-Vest cu judeţul Argeş, iar la Sud, pe o lungime de 72 km, fluviul Dunărea îl desparte de Bulgaria.

Din punct de vedere teritorial-administrativ, judeţul Giurgiu cuprinde municipiul Giurgiu, oraşul Bolintin Vale, oraşul Mihăileşti şi 51 de comune cu 166 sate. El face parte din cele 7 judeţe care alcătuiesc Regiunea Sud Muntenia.

Reşedinţa judeţului este municipiul Giurgiu, vechi vad comercial la Dunăre al Ţării Româneşti, situat la 60 km de capitala ţării pe drumul european E70 ce leagă vestul Europei de zona balcanică şi de Orientul Mijlociu.

Oraşul, legat prin întreaga sa activitate din trecut şi prezent de Dunăre, se cere a fi valorificat şi prin obiectivele antropice, nu numai ca escală sau punct de plecare spre şi dinspre Bucureşti.

Pentru Giurgiu, este bine de amintit că drumul parcurs de om a început în urmă cu multe milenii (şantierul Malu Roşu atestă locuirea din paleoliticul superior, iar cultura Boian şi Cultura Gumelniţa dovedesc că aici se desfăşurau diverse activităţi din neolitic) marcând o evoluţie plină de istorie.

În colecţia Muzeului judeţean se află monede din timpul lui Domiţian (79 d.Hr.), Antonius Piua (139), Comodus (180-192), Gordian (238-244), toate descoperite în limitele oraşului actual.

Prima atestare documentară a Giurgiului s-a făcut în „Codex latinus” în anul 1395. Pe scara timpului, oameni de seamă ai Ţării Româneşti au legat istoria de oraşul Giurgiu. Cetatea a atins apogeul în vremea lui Mircea cel Bătrân. De ea sunt legate nume ca Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul.

Cucerit în anii 1417-1420, oraşul, împreună cu teritoriul înconjurător, a fost transformat în raia turcească timp de aproximativ 400 de ani.

Bazele realizării oraşului actual au fost puse după războiul ruso-turc din 1828-1829, realizându-se, în anul 1830, primul proiect de organizare urbanistică a localităţii Giurgiu.

Epoca modernă este marcată prin elaborarea planului din perioada „Regulamentului organic” cu trasarea unei reţele stradale de tip radial de către Moritz von Ott la 1831.

Au apărut în peisaj porturile la Dunăre şi dezvoltarea sa a impus apariţia unor zone funcţionale noi.

În 1916, odată cu începerea primului război mondial, oraşul a fost bombardat şi distrus în proporţie de 80%.

După 1917, la Giurgiu, locuitorii au început reconstrucţia oraşului şi a fost reluată activitatea economico-socială. Azi oraşul mai păstrează foarte puţin din aerul vremilor ce nu mai sunt.

Emblema oraşului de azi este „Turnul cu ceas” (Turnul orologiului-construit la sfârşitul secolului al XVIII, ca turn de observaţie a fortificaţiilor otomane).

Monumentele istorice, de artă şi arhitectură, stau ca mărturie a trecutului plin de istorie al acestei zone: Biserica „Sfântul Nicolae” (ridicată în 1830 prin transformarea unei geamii turceşti), Biserica „Sfântul Gheorghe” (1838-1841), Biserica „Buna Vestire” (ctitorită sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la cererea şi finanţarea comunităţii greceşti din Giurgiu între anii 1863-1865, şi pictată de Gheorghe Tăttărăscu)

  • Vecini

În nord: Dâmboviţa şi ilfov. În vest Teleorman. În est Călăraş. În sud Dunarea şi Bulgaria.

  • Apele

Râuri: Cel mai important este fluviul Dunărea. Alte râuri sunt: Argeş, Dâmboviţa, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar, Pasărea, [[Râul Parapanca|Parapanca]].

Lacuri: Comana

  • Fauna

Aici se găsesc vietuitoarele specifice zonei de stepă şi silvostepă precum orbetele, prepeliţa, ciocârlia, potârnichea, turturica, şopârla, guşterul, greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, şoarecele de câmp, popândşu, dropia, vulpea, raţe, gâşte, brze, lişiţe, cocostârci, vidra, nurca, ştiuca, plătica, somn, caras, crap, biban, caracuda, roşioara.

DunăreaEdit

Se află pe locul doi în clasamentul celor mai lungi râuri din Europa. Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră din Germania şi se varsă printr-o delta,în Marea Neagră. Această delta este cea mai noua din lume, numită Delta Dunării.

Giurgiul se numără printre oraşele aşezate de-a lungul fluviului. Giurgiul se află la Km 493 pe Dunăre. celelalte oraşe române care sunt porturi la Dunăre sunt:Baziaş la km 1075, Moldova Noua la km 1046, Orşova la km 955, Drobeta TurnuSeverin la km 931, Calafat la km 794, Bechet la km 679, Corabia la km 630, Giurgiu la km 493, Olteniţa la km 430, Calaraşi la km 370, Cernavodă la km 300. Iar de la Brăila începe limita cu Dunărea maritimă.

TurismEdit

  • Monumente:

Turnul cu ceas Constructie realizata din piatra in timpul ocupatiei turcesti. Structura inalta de 22 de m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului fortelor romanesti. Dupa retragerea turcilor constructia este modificata, fiind adaugat un ceasornic.

Podul Prieteniei Acesta este cel mai lung pod de peste Dunăre. Este construit pe doua nivele, ferovial si rutier(cu două benzi si trotuar pentru pietoni). Este singurul pod mobil, avand posibilitatea de a se ridica in cazul in care pe sub acesta este nevoie sa treaca o ambarcaţiune mai înalta. Este construit din oţel, iar proiectul a fost realizat de V Andreev.Constructia a durat 2 ani, inaugurarea realizându-se la 20 iunie 1954.Are o lungime de 2,8km.

  • Locuri de cazare:

Hoteluri şi moteluri. H. Steaua Dunării, Vlaşca, Mioriţa, Ovidiu, Prieteniei, pe motonavele Steaua Deltei şi Steaua Dunării.(preferabil prieteniei)

  • Locuri de vizitat:

Situl arheologic "Malul ROsu", Ins. Mocanu (vegetatie seculara), Strada Tabiei - ruinele fortificatiei Tabiei, Bis. Smarda, Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Strada Garii, Gara centrala(prima gara din Tara Romaneasca), [Turnul Ceasornicului]detalii , Biserica Greco-Catolica (pictata de pictorul national Tatarascu), Biserica Catolica, Centru cultural Ion Vinea, Ateneul, Schitul Sf. Nicolae, Gradina Alei (printre primele gradini publice realizate in Romania), Ruinele cetatii medievale , Podul Bizetz - primul pod in curba din Europa, Portul Ramadan, Canalul Cama(Florilor sau Sf. Gheorghe), Gara Giurgiu Sud, Gara fluviala, Capitania portului, Portul Giurgiu si faleza, Ruinele combinatului chimic,

  • În oraşul Giurgiu:

Teatrul valah, Muzeul de Istorie, Galeria de Arte, Mănăstirea Sf. Nicolae, Mănăstirea Sf. Gheorghe, Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Bisericile Sf. Gheorghe, Inalţarea Eroilor, Smârda, Romano catolica, parcurile din oraş Mihai Viteazul cu fântâna arteziană, Aleei cu numeroasele statui ale eroilor din război si a lui Mihai Eminescu, Numeroasele statui din oraş Vlad Ţepeş, Zeiţa Diana, Zeul Apolo, statuia Libertăţii, monumentele eroilor. Gara feroviară Giurgiu prima din Romania, Gara fluvială Giurgiu Port, cetatea lui Mircea cel Bătrân, casele memoriale, turnul ceasornicului.

  • În împrejurări:

Mănăstirea Comana, Lacul Comana, Biserica din satul Bila, Conacul de la Herăşti, Muzeul de la Călugăreni, rezervaţia de bujori. Deşi o regiune tipic de câmpie, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, judeţul Giurgiu dispune totuşi de un potenţial turistic important şi variat.

În judeţul Giurgiu se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieţii sociale şi culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme materiale din paleolitic şi neolitic.

Pe teritoriul judeţului sunt multe locuri istorice, popasuri necesare pentru a cunoaşte trecutul de luptă al poporului nostru pentru neatârnarea ţării precum şi cultura acestor meleaguri. Pentru vizitarea lor se pot propune trasee turistice ,toate având punct de plecare municipiul Giurgiu.

Rezervaţia din pădurea Comana este monument al naturii, un paradis al faunei şi florei specifice Câmpiei Dunării. Unicitatea rezervaţiei este datorată existenţei bujorului românesc, în luna mai desfăşurându-se „Sărbătoarea Bujorului”.

La Călugăreni, localitate istorică al cărei nume a depăşit de mult graniţele ţării, se poate vizita podul de peste Neajlov, reconstituit în anii 1934-1935 în cinstea victoriei asupra turcilor. El are la capete 4 efigii de bronz reprezentând capul lui Mihai Viteazul şi stema ţării din acea vreme. Tot la Călugăreni este crucea lui Mihai monument ridicat în anul 1993 cu prilejul sărbătoririi a 400 ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Mihai Viteazul.

Cel mai de seamă monument din această zonă este mânăstirea Comana construită în anul 1462 de Vlad Ţepeş şi refăcută de Radu Şerban Basarab în anii 1588-1589.

La Herăşti se află un frumos palat cunoscut sub numele de „Casa de piatră” care a fost construit de Udrişte Năsturel în secolul al XVIII-lea.

Ansamblul medieval format din Conacul Drugănescu, construit în 1715, restaurat şi amenajat ca muzeu de etnografie şi artă popularăse află în comuna Floreşti Stoeneşti. Aspectul exterior îl aşează în rândul monumentelor de arhitectură brâncovenească.

La Frăteşti se află Muzeul sătesc – numit simbolic „Muzeul şcolar Dacia”- deoarece o parte importantă din vestigiile materiale aparţin geto-dacilor, dovedindu-se astfel continuitatea de milenii a poporului român în această zonă. Înfiinţat în anul 1967 este structurat pe mai multe secţii predominantă fiind secţia de arheologie-istorie.

Prin aşezarea sa şi funcţia ca port şi centru urban, municipiul Giurgiu constituie un important obiectiv turistic.

Aici există: Podul peste Dunăre numit „Podul Prieteniei”, singurul pod peste Dunăre care leagă România şi Bulgaria, construit pe 2 nivele (cale ferată cel de jos şi şosea cel de sus) în anii 1952-1954.. Viaductele de acces şi podul propriu-zis însumează 37 de deschideri pe o lungime de 2234 m, deschiderea centrală fiind mobilă şi putându-se ridica pentru a lăsa sub pod o înălţime liberă de 24 m.

Alte importante obiective turistice: Muzeul luptei pentru Independenţa poporului român cu exponate din cele mai vechi timpuri, Aleea Eroilor reprezentată de busturile unor luptători pentru independenţă, Foişorul din Parcul Alei unde cântă vara Fanfara Militară, Turnul ceasornicului înalt de 22 metri, construit în anul 1734, în vremea când Giurgiu era raia turcească, ce servea ca foişor de foc şi post de observaţie; Monumentul eroilor francezi din primul război mondial ridicat in anul 1919; biserica Sf. Nicolae şi biserica grecească cu frescele lor, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”- construită între anii 1847-1851 în stil bizantin, deţinătoare a unei importante colecţii de icoane pe lemn şi obiecte de cult din lemn, ruinele cetăţii vechi şi portul Giurgiu, Podul Bizetz, construit în anul 1905 de inginerul Anghel Salingy, primul pod rutier şi feroviar construit în curbă din Europa, Palatul Navigaţiei Fluviale Române (clădirea Căpităniei Portului), construit între anii 1939-1945, după planurile arhitectului Petre Antonescu.

Insula Mocanu, având o suprafaţă totală de 850 ha, cea mai mare din cele 4 insule din vecinătatea Giurgiului, este un loc neatins de civilizaţie, cu vegetaţie şi faună asemănătoare Deltei Dunării, cu plaje şi lacuri interioare de un farmec aparte, unde se pot organiza partide de pescuit şi vânătoare.

Pe teritoriul judeţului sunt în prezent 13 unităţi de cazare turistică, din care: hoteluri 3, moteluri 5, pensiuni urbane 1, pensiuni rurale 1, spaţii de cazare pe nave 3.

Capacitatea de cazare a judeţului se ridică la 939 locuri, din care 328 locuri în hoteluri, 172 locuri în moteluri, 13 locuri în pensiuni urbane şi rurale, 426 locuri în spaţiile de cazare pe nave.

Istoricul Catedralei "Adormirea Maicii Domnului"Edit

Giurgiu, frumoasa aşezare vlăşceană ce dăinuie de veacuri pe malul stâng al Dunării, atestată documentar la 23 septembrie 1403 printr-un act ce poartă semnătura Marelui Voievod Mircea cel Bătrân (1386-1418), îşi are rădăcinile mult mai adânc înfipte în istorie, după cum arată mărturiile scoase la iveală de oamenii de ştiinţă în domeniu, locurile acestea înscriindu-se printre cele în care s-a născut poporul român.

În 1420 cetatea Giurgiu a fost cucerită de turci, fiind transformată în raia pentru patru sute de ani, cu excepţia unor scurte perioade în care unii dintre domnitorii Ţării Româneşti, apărători ai creştinătăţii, reuşesc să cucerească locurile acestea ce le aparţineau de drept.

Istoria ne arată că până în 1829, an în care prin Tratatul de la Adrianopol raialele Turnu, Giurgiu şi Brăila trec sub administraţie românească, creştinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-şi construiască locaşuri de cult deasupra solului şi nici să aibă clopote la ele. Din această cauză, creştinii vor fi nevoiţi să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ.

Asemenea locaşuri de închinare au existat şi la Giurgiu, căci în Cartografia bisericilor bucureştene pe anul 1810, publicată în revista „Biserica Ortodoxă Română”, se aminteşte şi de „preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vlădica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 August 25.” (Biserica Ortodoxă Română, anul XXXI, nr. 10, p. 1143).

De asemenea, având grijă de locuitorii acestei cetăţi, Tribunalul turcesc din Giurgiu aminteşte într-o hotărâre a sa din 1806 despre reparaţiile ce s-au făcut bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

O mărturie incontestabilă o găsim în textul unei inscripţii cioplite în piatră, în limba română, scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrală, care spune aşa:

„Inscripţie deasupra monumentului Subt acest monument zidit Jertfelnic bisericii vechi existând La anul 1806 în pământ clădită Cu hramul Adormirea Maicii Domnului slăvită Sub oblăduire otomană fiind Neîngăduit deasupra a fi zidită La anul 1851 din nou s-a înfiinţat Sub acel hram înălţat Şi cea veche s-a stricat Prin îndemnul Părintelui Protopop Anume Drăgan Mirodat Sub îngrijirea dumnealor Manole Grabobici şi Daniil Denea Epitropii acestei biserici În a jertfelnicului mărire Întru veşnică pomenire Scriitor Dascălu Dumitru, an 1859.”

Iată aici dovada existenţei unui locaş de cult îngropat şi actul naşterii unuia nou în care slujim astăzi, sau poate al unui înaintaş al acestuia.

Lucrările de specialitate consemnează că biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită pe locul unde se vede astăzi, între anii 1840-1852. În decursul timpului ea a mai suferit câteva transformări majore.

Planul bisericii este de tip bazilical, cu turle pe naos şi pridvor, zidită din cărămidă arsă cu mortar de var, pe o temelie de piatră. Această piatră folosită la temelia bisericii a fost luată din zidurile cetăţii Giurgiu, după cum aflăm dintr-o aprobare dată de generalul Kiseleff în anul 1832.

Construcţie măreaţă, ce poartă în sine specificul arhitecturii bizantine, caracterizat de linii drepte şi arce de cerc rotunde, cu ziduri groase, stâlpi pătraţi, ferestre mari şi turle cu calote sferice, având la vremea ridicării aerul specific epocii în care s-a născut, biserica zidită la jumătatea secolului al XIX-lea suferă unele transformări în prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, într-o primă fază, după cum vedem în unele imagini din acea vreme şi din mărturiile consemnate în Condica acestei biserici, portalul de la intrarea principală a fost înlocuit cu un portic mai mare ce se vede şi astăzi.

S-a continuat cu schimbarea acoperişului şi a celor două turle vechi din lemn cu unele din beton armat. Tot acum se construiesc cele două timpane pe laturile de nord şi sud din dreptul turlei Pantocratorului şi friza cu firide de sub cornişă în interior se înlocuiesc cafasul şi amvonul, se pune parchet în altar şi gresie în naos şi în pronaos peste pardoseala de piatră. Se instalează o centrală proprie şi calorifere. Apoi se va începe repictarea bisericii, datorită faptului că pictura veche era deteriorată. În 1930 se repară clopotniţa şi se construieşte casa parohială.

Înfăţişarea pe care o are astăzi catedrala se pare că o datorăm arhitectului Penescu şi inginerului Ciulei din Bucureşti. Ei au construit în 1935, la Giurgiu, halele din piaţa centrală şi clădirea Tribunalului din parcul Alei.

Pictura iniţială ce împodobea pereţii vechii biserici a fost executată în ulei, în maniera şcolii decadente de după Gh. Tattarescu, de către pictorul Nicolae Pitaru. Pictura murală existentă astăzi, executată în tempera grasă, în stil neo-bizantin, a fost realizată de pictorul Nicolae Stoica între anii 1939-1959. Restaurarea acesteia s-a realizat între anii 1989-2005 de către Drejoi Ion, ucenic al lui Nicolae Stoica.

Catapeteasma, realizată în stil baroc, cu pictura în ulei, datând din secolul al XIX-lea, este opera pictorului Nicolae Pitaru. Aceasta se desfăşura la început pe toată lăţimea bisericii, acoperind cele trei abside. Avea în componenţă doisprezece icoane mari. Ea a suferit unele modificări în vara anului 1948, reducându-i-se dimensiunile la cele existente astăzi.

Parohia Catedralei a avut un inventar foarte bogat de bunuri mobile şi imobile ce s-au adunat în timp de la binecredincioşii creştini din ţară şi din străinătate – cum a fost, spre exemplu, cazul soţiei generalului rus Soymonov, care a donat icoana cu Sfânta Treime, în cinstea şi spre pomenirea soţului ei şi ai camarazilor acestuia căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul războiului ruso-turc.

Locaş de cult şi de cultură, catedrala are onoarea de a primi corurile vocale „Cântarea Dunării” şi „Lyra” sub conducerea maeştrilor Anghel Bărbulescu şi Victor Karpis, spre a înfrumuseţa coloritul muzical al slujbelor.

Titlul de catedrală şi-l dobândeşte încă din vechime. Spre exemplu, în corespondenţa dintre Consulatul Rusiei de la Galaţi şi Secretariatul de Stat al Ţării Româneşti, din 1856, cu privire la donaţia văduvei generalului rus Soymonov, i se recunoaşte acest statut. La fel, Condica dată în 1935 de către vrednicul de pomenire Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, este adresată „Bisericii parohiale – Catedrală cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Giurgiu, Judeţul Vlaşca.”

Acest titlu a fost purtat cu vrednicie până la 9 aprilie 2006 când, prin instalarea primului episcop de Giurgiu în persoana Prea Sfinţitului Dr. Ambrozie Meleacă, biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului” devine catedrală episcopală în adevăratul sens al cuvântului.

Înfiinţarea noii Episcopii a Giurgiului prin hotărârea Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor din 20 ianuarie 2000 şi prin aprobarea acesteia de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 23 februarie 2003 „nu ştirbeşte în nici un chip unitatea noastră bisericească, de rugăciune, de iubire şi nădejde în harul dumnezeiesc”(cuvântarea P.F. Părinte Teoctist la întronizarea P.S. Dr. Ambrozie Meleacă).

Vitregiile prin care Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a trecut de-a lungul anilor se vor încheia pe 9 aprilie 2006 când, în această zi „de neasemuită valoare şi frumuseţe” Biserica este ridicată oficial la rangul de Catedrală Episcopală.

Din iniţiativa Prea Sfinţitului Ambrozie, Catedrala Episcopală intră pe data de 19 februarie 2007 într-un program de înfrumuseţare, fiindu-i schimbată pardoseala cu plăci de granit. Ştiut fiind faptul că granitul rezistă foarte mult în timp, prin aceste modificări aduse catedralei se doreşte prelungirea „vieţii” ei.


BIBLIOGRAFIE

Boldescu Ion, Monografia oraşului Giurgiu, 1912 Stănescu A. Scarlat, Din trecutul oraşului Giurgiu, Bucureşti, 1935 Enache Constantin, Municipiul Giurgiu – Compendiu monografic, Ed. Universul Familiei, 2005 Condica Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Giurgiu, 1935

Teatrul ValahEdit

A luat fiinţă în noiembrie 1981.Construit din salariile angajatilor de la Santierul Naval Giurgiu,acum desfiintat.(un leu pentru teatru) Aceasta a fost prima instituţie de arta teatrală din Giurgiu. Prima denumire a fost Teatrul Ion Vasilescu. În 1993 denumirea s+a schimbat în Teatrul Valah. Iar tema sa de teatrude revistă şi comedie s+a schimbat în teatru dramatic şi teatru pentru copii şi tineret. Această instituţie are 2 săli, una mare cu o suprafaţă de 12m şi 480 de locuri, iar sala mică deţine 87 de locuri. Aceasta instituţie de arta teatrală se află în centrul oraşului, în imediata apropiere a Turnului cu ceas.

Cetatea GiurgiuEdit

Cetatea Giurgiu a fost ridicata în secolul XIV de catre o colonie genoveza, la unul dintre vadurile cele mai favorabile trecerii Dunarii de Jos. Asertiunea se baza pe supozitia ca numele ar fi fost un derivat de la sfântul patron al Genovei (1). S-a stabilit ulterior ca afirmatia este nefondata, iar N. A. Constantinescu (2) a propus derivarea numelui de la "un întemeietor de sat cu numele de Jurj, Giurge sau Giurgiu".imagini,filme,planuri

Casa Udrişte NasturelEdit

Alcatuit din Biserica “Sfânta Treime” si “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, “Casa de Piatra” si „Casa Stolojan”.Au fost ctitorite de familia Nasturel în perioada epocii lui Matei Basarab, formând unul din cele mai însemnate ansambluri ce ne parvin din aceasta perioada. Biserica,este zidita din temelie, pe locul unei biserici mai mici de lemn, de principesa Elina, sotia domnitorului Matei Basarab, cu sprijinul fratilor sai, Cazan si Udriste Nasturel, pe pamântul familiei acestora, în anul 1644. Casa, construita de fratii Udriste si Cazan Nasturel în anul 1642, este considerata de Paul de Alep, în calatoriile sale, “un palat fara egal în lume”,cu elemente specifice stilului baroc. Ansamblul arhitectural a avut mai multi proprietari: Constantin Nasturel Herescu, printul Milos Obrenovici, familia Atanasie Stolojan.

CulturaEdit

În prezent, activitatea culturală se desfăşoară în următoarele instituţii culturale:

Muzeul judeţean „Teohari Antonescu” înfiintat în anul 1934, functioneaza din 1977 în cladirea fostei Prefecturi Vlasca, ea însasi monument istoric.

Teatrul Valah Giurgiu Casa de cultură „Ion Vinea” Şcoala de Arte şi Muzică „Victor Karpis” Giurgiu Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a Tradiţiilor Culturale

Biblioteca Judeţeană „I.A. Bassarabescu” 48 biblioteci orăşeneşti si comunale 30 cămine culturale

TelefonieEdit

Codul telefonic al judeţului Giurgiu este 246.

Sistemul Medical din orasul GiurgiuEdit

Sistemul medical este reprezentat de numeroase cabinete particulare, de o policlinică fără plată, de spitalul judeţean reprezentat de doua corpuri de clădire, cel al vechiului spital şi cel al noului spital, acestea funcţionand in paralel, in ambele afându-se cabinete pentru control, saloane pentru pacienţi, laboratoare pentru analiye şi săli de operaţie.

Legături externe Edit

Vezi şi Edit

Wikipedia-logo Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: Județul Giurgiu. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă.

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.