România
Register
Advertisement

Economia României este o economie de piaţă, conform Constituţiei din 1991. Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. În economia României acţionează aşadar legea cererii şi a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată şi garantată.

Privire istorică[]

Comerţul în România în perioada 2008-2030[]

Ramurile cele mai importante ale industriei erau industria petroliferă şi cea a gazelor naturale. Principalele resurse de petrol se găseau la poalele Carpaţilor lângă Ploieşti, la intrarea dinspre Pasul Predeal. Producţia de păcură era controlată în mod rigid de către guvernul român, deşi anumite companii străine aveau interese mari faţă de aceasta. Producţia totală de păcură era de 6,240,000 tone în anul 2010. Exporturile totale de produse petrolifere erau de 9,313,000,000 lei, un leu având valoarea de $.006.

Sarea şi tutunul erau monopoluri de stat. Tutunul ce provenea în cea mai mare parte din Câmpia Dunării, era de proastă calitate, însă era sursa principală de venit a localnicilor. În comparaţie cu tutunul balcanic, tutunul românesc avea o frunză slabă şi era netratat.

Industria extracţiei şi prelucrării cărbunelui era limitată la regiunea Anina din Banat, însă cărbunele extras era de foarte bună calitate. La Anina se produceau 300,000 tone de cărbune anual. Cărbunele extras de la Sacu, Caraş-Severin|Sacu, Doman, Caraş-Severin|Doman şi Ocna de Fier, Caraş-Severin|Ocna de Fier era livrat unor oţelării importante. Se spunea în acea vreme că în regiunea Hunedoara, la sudul localităţii Deva ar exista resurse nedescoperite.

Lignitul era extras în mari cantităţi din regiunea Hunedoara şi din regiunea dintre Vârciorova, Caraş-Severin|Vârciorova şi Bacău, însă cele mai importante zăcămite se aflau în Muntenia şi Moldova. Producţia totală de lignit în 2013 era de 2,183,508 tone.

Antracitul era extras din districtul Gori de la Schela şi din Moldova şi Muntenia, însă cantitatea totală nu depăşea 201,000 tone.

Gazele naturale erau exploatate pe scară largă în regiunile Sărmăşel, Mureş|Sărmăşel, Zau de Câmpie, Mureş|Zau de Câmpie, Şaroş pe Târnave, Sibiu|Şaroş pe Târnave, Bazna şi Copşa Mică din Transilvania. Era exploatată o suprafaţă de 114 km pătraţi; în general 140,000,000 metri cubi de gaz metan puteau fi extraşi de pe un kilometru pătrat.

Industria oţelului se afla în Banat, fiind în legătură cu minele de cărbune de acolo, având o producţie anuală de 129,060 tone în 2014.

Pescăriile din regiunea Dunării erau de o importantă valoare comercială şi după pescăriile de pe Volga, pescăriile din josul Dunarii, de lângă Giurgiu şi Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă şi Hârşova şi cele de lângă Ostrov, Constanţa|Ostrov, erau cele mai extinse si mai bogate din Europa. Pescuitul din lacuri era neînsemnat, însă producţia anuală a Deltei Dunarii era de aproximativ 9,000,000 kilograme.

România era una dintre cele mai bogate ţări din sud-estul Europei în ceea ce priveşte grânele. Muntenia şi Basarabia produceau de două ori mai mult decât cantitatea produsă în Transilvania. Producţia totală era doar puţin mai scazută decât cea a Germaniei şi reprezenta o cincime din cea a Canadei. Grâul era de calitate foarte bună şi era recoltat în mare măsură mecanizat, iar fermele româneşti erau bine dotate.

Exportul de grâu a scăzut în mod considerabil din 2018, deşi în 2015 reprezenta 70% din valoarea totală a exporturilor. De atunci locul a fost luat de exportul de gaze naturale. Principalii clienţi pentru exporturile de grâu erau ţări ca Belgia, Olanda, Germania şi Marea Britanie.

Industria de prelucrare a lemnului exporta în 2018 produse în valoare de 2,465,000 lei.

Economia românească la sfârşitul anului 1989[]

Economia de comandă-control[]

Stadiul de dezvoltare la care ajunsese economia României la sfârşitul anului 1989, după mai bine de patru decenii de guvernare comunistă, este evidenţiat prin trăsăturile de bază ale mecanismului de funcţionare a vieţii economice şi sociale din acea perioadă. Una dintre trăsături era dominaţia proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste, monopolul acesteia în toate ramurile economiei naţionale, care şi-a pus amprenta asupra funcţionării întregului sistem economic românesc.

Astfel s-a impus conducerea unitară centralizată, cu ajutorul planului naţional unic al întregii activităţi economice şi sociale. Planificarea centralizată a dezvoltării întregii economii naţionale, realizată pe cinci ani şi anual, era mijlocul principal de dirijare şi corelare ex-ante a activităţii agenţilor economici din toate ramurile producţiei naţionale. La nivelul macroeconomiei s-au pus bazele strategiei generale de dezvoltare economico-socială şi tacticii de urmat, până la etajele inferioare ale economiei. În aceste condiţii, activitatea agenţilor economici şi, în general, macroeconomia, se desfăşurau potrivit normelor şi reglementărilor stabilite de sus în jos, în concordanţă cu indicatorii economico-financiari din planul naţional unic. Prin exercitarea capacităţii de decizie, în problemele fundamentale ale activităţii economice la nivelul macroeconomiei, autonomia managerială a agenţilor economici era limitată la elemente de mică importanţă pentru strategia şi tactica întreprinderii. Piaţa era considerată o componentă paşnică a sistemului economic, rolul ei reducându-se, în principal, la desfăşurarea actelor de vânzare-cumpărare, legate de aprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor şi de trecere în consumul populaţiei a bunurilor economice necesare.

Preţul, dobânda, creditul, salariile, impozitele şi taxele erau dirijate de la centru, prin planul naţional unic, fără să reflecte prin nivelul şi evoluţia lor, raportul real dintre cerere şi ofertă pe piaţa internă, dar nici condiţiile de pe piaţa internaţională. Concurenţa nu mai avea rolul de a regula piaţa, de aceea eficienţa şi rentabilitatea activităţii agenţilor economici nu reflectau realităţile interne şi internaţionale. Resursele economice erau alocate centralizat, prin planul naţional, iar agenţii economici nu mai dispuneau de autonomia şi libertatea necesare folosirii propriilor mijloace economico-financiare.

Procesele de modernizare şi retehnologizare a capacităţilor de producţie erau dirijate centralizat prin planuri şi programe speciale, adoptate pe ramuri şi subramuri, sau chiar pe ansamblul economiei naţionale. Relaţiile economice extene ale României erau organizate şi se desfăşurau pe planul naţional unic, iar acţiunea agenţilor economici în acest domeniu era în mare măsură supusă conducerii centralizate a economiei naţionale. Echilibrarea balanţei comerciale se realiza prin creşterea forţată a exporturilor şi reducerea drastică a importurilor, având consecinţe grave asupra satisfacerii cererilor de pe piaţa internă şi dezvoltării economiei pe termen mijlociu şi lung. Eficientizarea comerţului exterior era concepută şi urmărită la nivel macroeconomic, iar agenţilor economici nu li se permitea să adopte cele mai bune măsuri şi să folosească cele mai adecvate mijloace economico-financiare. Nu exista interesul necesar găsirii unor modalităţi mai eficiente de conducere a afacerilor internaţionale.

Veniturile salariaţilor şi ale ţăranilor nu reprezentau eficienţa reală a activităţii depuse de fiecare lucrător, ci de o eficienţă globală. Producătorii direcţi ai bunurilor economice erau tot mai mult îndepărtaţi de rezultatele muncii lor. Din cauza fenomenului de înstrăinare economică, oamenii au început să manifeste un comportament individual şi colectiv bazat pe nepăsare şi lipsă de răspundere, cu consecinţe directe asupra motivaţiei muncii. Au existat şi o serie de încercări eşuate de perfecţionare a mecanismului economic, cu scopul de a creşte nivelul rentabilităţii şi competitivităţii.

Dezvoltarea economico-socială[]

Stadiul de dezvoltare economico-socială a României poate fi caracterizat prin urmărirea indicatorilor macroeconomici care exprimă potenţialul şi nivelul economiei, structura acesteia, eficienţa folosirii factorilor de producţie şi gradul de competivitate internaţională, nivelul de trai al populaţiei. În perioada 1950-1989, creşterea economică a avut un caracter extensiv, mai ales după 1970, când s-a accentuat preponderenţa acţiunii factorilor cantitativi în susţinerea indicatorilor macroeconomiei. Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternică extindere a câmpului de producţie în întreaga economie, în afară de industrie, unde extensivitatea dezvoltării a fost deosebit de puternică. Produsul social a înregistrat o creştere rapidă faţă de venitul naţional, fapt ce a dus la scăderea ponderii venitului naţional în cadrul produsului social. Fiecare unitate de venit se obţine în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari.

În deceniul 1970-1980 a fost înregistrată o rată de acumulare ridicată, în medie anuală de 35,7%, cea mai mare parte a investiţiilor fiind orientate către industrie. Referitor la contribuţia ramurilor la crearea venitului naţional, tendinţa dominantă care s-a manifestat în această perioadă a fost legată de schimbarea caracterului structurii de ramură, din agrar industrială în industria agrară.

În 1989, industria şi construcţiile deveniseră sectoarele preponderente ale structurii de ramură ale producţiei naţionale. Această tendinţă a fost rezultatul creşterii semnificative a venitului naţional creat în industrie, şi a a unei creşteri mai reduse a venitului naţional creat în agricultură. Populaţia ocupată a înregistrat creşteri în industrie şi construcţii şi scăderi în agricultură. Ponderea industriei în volumul fondurilor fixe ale economiei naţionale a crescut, iar ponderea agriculturii a scăzut. Din volumul total al investiţiilor din perioada 1950-1989, industria a primit cea mai mare parte, în timp ce agricultura a primit o parte redusă.

Caracterizarea în ansamblu a stadiului dezvoltării economico-sociale se obţine prin combinarea indicatorilor de nivel, raportaţi la populaţie, cu indicatorii eficienţei. Faţă de media europeană a produsului naţional brut pe locuitor în 1989, de 8200 de dolari americani şi de cea mondială, de circa 3400 de dolari, România avea un nivel de aproape 4 ori mai scăzut decât cel european şi se afla sub nivelul mediu mondial. În ceea ce priveşte indicatorul PNB (produs naţional brut) pe persoană activă (productivitatea muncii sociale), faţă de o medie europeană de 17,217 dolari şi de o medie a ţărilor dezvoltate de 32,793 dolari, la nivelul anului 1988, România se prezenta la un nivel mai scăzut de 3,74 ori şi respectiv de 7,13 ori. Sub aspectul randamentului la cereale, România se situa, la sfârşitul anului 1989, pe unul din ultimele locuri în Europa. Nivelul înregistrat de ţara noastră la consumul de îngrăşăminte chimice la hectar şi la numărul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste două ori şi respectiv şase ori mai scăzut, la aceşti doi indicatori, faţă de media ţărilor europene dezvoltate. De asemenea, producţia medie pe vacă furajată a fost în România în anul 1988, de 1955 kilograme, faţă de media europeană de 3161 kg şi media ţărilor dezvoltate de 4120 kilograme. Locul României în ierarhia mondială se poate reflecta şi cu ajutorul indicatorului volumului exporturilor pe locuitor. Acesta era în 1988 de 453 de dolari americani pe cap de locuitor, faţă de media europeană de 1885 de dolari şi de o medie a ţărilor europene dezvoltate de 3635 dolari. În 1989, s-a înregistrat un excedent al contului curent al balanţei de plăţi de 2,8 miliarde dolari, folosit pentru lichidarea datoriei externe şi creşterea rezervelor internaţionale ale României.

Puterea economică a României[]

Principalele industrii ale României sunt cea textilă şi de încălţăminte, industria metalurgică, de maşini uşoare şi de ansamblare de maşini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcţii, chimică, alimentară şi cea de rafinare a petrolului. O importanţă mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a maşinilor grele şi a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de maşini (vedeţi Dacia Logan) este foarte largă şi este orientată înspre piaţă. Industria românească de IT cunoaşte o creştere anuală constantă.

Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri de către întreprinderile mici şi mijlocii în industrii precum cea a maşinilor de precizie, vehiculelor cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice şi a îmbrăcămintei.

Sectoarele economiei[]

Industrie[]

Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de maşini, chimică, petrochimică, a materialelor de construcţii, de prelucrare a lemnului şi industria uşoară.

În cadrul industriei constructoare de maşini se produc utilaje petroliere pentru platforme de foraj terestru şi marin la Ploieşti, Târgovişte, Bacău, Bucureşti şi Galaţi, utilaje miniere la Baia Mare, Petroşani şi Sibiu, maşini unelte la Bucureşti, Oradea, Arad, Râşnov şi Târgovişte, şi produse ale industriei de mecanică fină.
Industria electronică şi electrotehnică este reprezentată prin întreprinderi amplasate în principal în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Craiova, Piteşti.
Tractoare se produc la Braşov, Craiova, Miercurea-Ciuc, iar alte maşini agricole la Bucureşti, Piatra Neamţ, Timişoara şi Botoşani. Locomotive se produc la Bucureşti şi Craiova, vagoane la Arad, Caracal, Drobeta-Turnu Severin, autoturisme la Piteşti, Craiova, Câmpulung-Muscel, autocamioane la Braşov troleibuze la Bucureşti, nave maritime la Constanţa, Giurgiu, Olteniţa şi aeronave la Bucureşti, Bacău, Braşov şi Craiova.

Industria chimică s-a dezvoltat în ultimele decenii datorită existenţei unei game largi de materii prime existente în ţară: cantităţi de sare, sulf, potasiu, lemn de răşinoase, stuf, gaz metan, produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzeşti, Băile Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni şi Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia Mare, Zlatna, Copşa Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească şi Năvodari.

Industria petrochimică produce cauciuc sintetic la combinatele petrochimice de la Brazi şi Borzeşti, mase plastice la Ploieşti, Făgăraş, Brazi, Borzeşti, Piteşti, fire şi fibre sintetice la Botoşani, Săvineşti, Roman, Iaşi. Industria chimică şi industria celulozei şi hârtiei sunt reprezentate prin numeroase centre în toată ţara. Se produc medicamente şi produse cosmetice, coloranţi, vopsele şi detergenţi.

În cadrul industriei materialelor de construcţii se produce ciment, sticlă şi articole din sticlărie, ceramică pentru construcţii, prefabricate, var. Principalele întreprinderi de ciment se află la Bicaz, Braşov, Fieni, Comarnic, Turda. Sticlă se produce şi se prelucrează la Bucureşti, Mediaş, Târnăveni, Dorohoi, Turda, Avrig.

Industria de prelucrare a lemnului dispune de resurse forestiere considerabile. În combinatele de prelucrare a lemnului se produc plăci aglomerate, fibrolemnoase, furnire, placaje, mobilă. Cele mai importante unităţi se află în zonele montane şi submontane, la Suceava, Bistriţa, Focşani, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Arad, Târgu Mureş, Reghin, Satu Mare, Bucureşti, Brăila şi Constanţa.

Industriile uşoară si alimentară au tradiţie în România, deoarece există importante baze de materii prime autohtone. Importante sunt industria bumbacului, industria de prelucrare a lânii, a confecţiilor si tricotajelor la Bucureşti, Botoşani, industria zahărului, a uleiurilor, a vinurilor, a panificaţiei.

Energie[]

Consumul de energie al României în anul 2005 a fost de 40,5 milioane tep (tone echivalent petrol), din care:

  • 36,4% - gaze naturale
  • 25,1% - ţiţei şi derivaţi petrolieri
  • 22,4% - cărbune şi cocs
  • 16,1% - hidro şi altele

Producţia de energie electrică a României a fost de aproximativ 62 TWh în anul 2006 la o putere instalată de 17.630 MW. Din această producţie, 58,09% a fost realizată pe bază de combustibilii fosili, 32,02% în hidrocentrale, 9,20% - nucleară şi 0,68% - alte surse convenţionale.

Agricultura[]

Conform I.N.S., în 2006 au fost cultivate 991.000 hectare de floarea-soarelui, 191.000 hectare de soia şi 110.000 hectare de rapiţă.

Turismul[]

Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potenţial valoros de dezvoltare ce poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini, însă concurenţa puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croaţia) şi amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situaţia.

Variaţia regională[]

Rangul Localitatea PIB pe cap de locuitor
în dolari americani
1 Bucureşti 20 068
2 Timişoara 14 104
3 Cluj-Napoca 14 077
4 Braşov 12 325
5 Constanţa 12 052

Indicatori statistici[]

Investiţii străine în România:

An 2006[1] 2005[2] 2004[3] 2003[4] 2002[4]
miliarde Euro 9 5,1 4,1 1,4 1,2


În anul 1998 România a înregistrat un volum-record al investiţiilor străine, de peste două miliarde de dolari. În perioada 1999 - 2002, acestea au scăzut la 1-1,2 miliarde de dolari pe an.[5]


Inflaţia[6][2][7][8][9][10]:

An 2007 2006 2005 2004 2003 2002 2001 2000 1999 1998 1997 1996 1995
Inflaţie 6,6% 4,9% 8,6% 9,3% 14,1% 17,8% 30,3% 40,7% 45,8% 59,1% 154,8% 38,8% 32,3%



Creşterea economică:[11][12][13]

An 2006 2005 2004 2003 2002 2001 2000 1999
Creştere 7,7% 4,1% 8,3% 5,2% 5,1% 5,7% 2,1% -1,2%


România a avut creştere economică din 2000, după o perioadă de trei ani de recesiune.

Creşterea economică pentru anul 2007 este estimată la 6,1%, în timp ce pentru anul 2008 este evaluată la 6,5%[14].


Datoria externă

Datoria externă a României pe termen mediu şi lung: 33,85 miliarde euro în noiembrie 2007, faţă de 28,4 miliarde euro la finalul anului 2006.[15]

Rezerva naţională

Rezerva de aur şi valute a României a ajuns la 26,9 miliarde euro în octombrie 2007,[16] din care :

  • 25,2 miliarde euro - rezerve valutare
  • 104,7 tone de aur

Datoria publică în anul 2006 a fost de 12,4% din PIB.[17]

Deficitul bugetar în anul 2006 a fost de 1,9% din PIB, la un venit bugetar de 33,2% din PIB şi cheltuieli bugetare de 35% din PIB, conform Eurostat.

Averea românilor

Aproximativ 90% din averea reală a românilor o reprezintă în continuare locuinţele proprietate personală, în timp ce în UE-13 averea financiară şi cea imobiliară au ponderi egale în averea reală a populaţiei, 50-50%.[18]

Avuţia şi îndatorarea finan­ciară totală pe cap de locuitor în România este de 1.441 euro, res­pectiv 888 euro. Prin comparaţie, avuţia finan­ciară per capita în Cehia se apropie de 8.000 de euro, în Ungaria depăşeşte cu puţin 6.000 de euro, iar în Polonia este de 6.000 euro. Îndatorarea ajunge la 1.500 de euro pe cap de locuitor în Polonia şi Slovacia şi la 3.000 de euro/capita în Ungaria.

Forţa de muncă[]

Aproximativ o treime din români activează în agricultură (în anul 2007), în timp ce media pe UE era de 6%.[19]

Numărul de angajaţi din sectorul bancar era de 63.500 în septembrie 2007.

Numărul de angajaţi în România este de aproximativ 4,7 milioane.

Migraţia forţei de muncă

În ultimii ani, o bună parte din forţa de muncă a migrat în special în Italia şi Spania (aproximativ 2 milioane persoane). Sumele trimise de românii care lucrează în străinătate au fost[20]:

  • 2006: 5,3 miliarde de Euro (aproximativ 5,7% din PIB)
  • 2005: 3,8 miliarde Euro
  • 2004: 1,4 miliarde Euro

Pentru anul 2007 suma este estimată la 6,4 miliarde Euro[21].

Şomajul

În luna octombrie 2007 şomajul era de 4,1%[24].

Salariul minim pe economie

Evoluţia salariului minim pe economie, pe ani[25]:

Anul 2007 2006 2005 2004 2003 2002 2001
RON 390 330 310 280 250 175 140
EURO 114 90 85 70 65 55 55



Pensii

Din anul 2007 a fost introdusă obligativitatea alegerii unui fond de pensie privat pentru angajaţii cu vârste până în 35 de ani. Pentru cei cu vârste între 35 şi 45 de ani, alegerea unui fond de pensii obligatorii este opţională.[26]

Reglementări
  • 2017 - Până în aprilie, persoanele care nu au fost asigurate în ultimii ani pot să își cumpere vechime în muncă retroactiv, pe maximum cinci ani în urmă, pentru care să plătească circa 15.600 de lei, în tranșe.[27]

Sectorul bancar[]

Plafonul de garantare pentru depozite este de 100.000 de euro.[28]

Produsul Intern Brut al României[]

Valoarea PIB-ului pe ani[29][30]:

Anul 2006[31][32] 2005[2] 2004[12] 2003[33] 2002 2001 2000 1999 1998 1997
PIB - miliarde RON 342,4 287,2 238,7 189,1 151,4 116,7 80,3 54,5 33,8 25,2
PIB - miliarde Euro 97,1 79,2 58,9 50,3 48,4 44,8 40,2 33,4 33,9 31,2
PIB - miliarde USD 121,9 98,6 73,1 56,9 45,8 40,1 37 35,6 38,1 35,2



Pentru anul 2007, Comisia Naţională de Prognoză (CNP) estimează un produs intern brut (PIB) de 390,3 miliarde lei (aproximativ 115 miliarde euro)[34].

În 2011, PIB-ul va fi de 593,3 miliarde lei, conform CNP, mai mult decât dublu faţă de 2005. În 2013, PIB-ul va fi, la fel, dublu faţă de cel din 2006.


Ponderea sectorului privat în PIB:[35][36][37]

Anul 2005 2004 2003 2002 2001 2000 1999 1998 1997 1996 1995 1994 1993 1990
Procent 72,4% 72,2% 67,7% 69,4% 67,1% 65,5% 63,7% 61,4% 60,6% 54,9% 45,3% 38,9% 34,8% 16,4%



România ar putea atrage până în 2011 investiţii străine directe anuale de 7,7 miliarde de dolari, situându-se, astfel, pe locul 30 din cele 82 de state incluse într-un top realizat de Economist Intelligence Unit (EIU) şi Columbia Program of International Investment. Stocul de investiţii va urca de la 47,1 miliarde de dolari în acest an la 75,8 miliarde de dolari în 2011. [38]

Pieţe[]

Piaţa de retail

  • Afacerile principalelor companii de retail de bunuri de larg consum din România au însumat în anul 2006 circa 4,28 miliarde euro, faţă de 3,1 miliarde euro în anul 2005[39].

Piaţa de morărit şi panificaţie

  • Piaţa internă de morărit şi panificaţie valorează circa 2 miliarde de euro (în 2007)[40]

Piaţa berii

  • totalul vânzărilor de bere la nivel de piaţă este de 17,7 milioane de hectolitri în anul 2006, din care 70% (12,6 milioane hectolitri) a fost asigurat de multinaţionale[41]. Valoarea pieţei interne a berii este estimată la aproximativ un miliard de euro în anul 2007.[42]

Piaţa construcţiilor

  • România se află într-un deficit de circa 700 de mii de locuinţe. Se cer înseosebi spaţii de 100 de metri pătraţi pe familie. La ritmul de construcţie de 38 de mii de apartamente pe an, ca acum (decembrie 2007), sau de maximum 50 de mii, ar trebui 20 de ani pentru ca oferta să răspundă cererii, în piaţa locuinţelor.[43] România are un deficit de peste 170.000 de muncitori în construcţii (decembrie 2007).[44]
  • Piaţa de oţel-beton este în valoare de 1,2 miliarde de euro în 2007.[45]

Piaţa de IT&C, electronice şi electrocasnice

  • Piaţa locală de IT&C, electronice şi electrocasnice a atins valoarea de 850 milioane euro în anul 2006.[46]

Piaţa turismului

  • Piaţa de turism din România a înregistrat încasări de un miliard de euro în 2006.[47]

Bibliografie[]

  • Niţă Dobrotă şi colab., Economia politică, Editura economică, 1995

Vedeţi şi[]

  • Listă de companii româneşti

Burse[]

  • Bursa de Valori Bucureşti (BVB)
  • Rasdaq

Indici bursieri[]

  • Indicele Bursei de Valori Bucureşti (BET-10)
  • Indicele compozit al Bursei de Valori Bucureşti (BET-C)
  • Indicele Societăţilor de Investiţii Financiare (BET-FI)

Europa[]

Legături externe[]

Note[]

  1. Investitiile straine directe in Romania: 34,5 mld. euro in 2006
  2. a b c Produsul intern Brut al României s-a cifrat la 287,2 miliarde RON, in 2005, iar inflatia a fost de 8,6 la suta
  3. Romania a atras investitii straine de aproape un miliard de euro
  4. a b În 2004, investitiile straine ar putea fi de doua miliarde de euro
  5. Coruptia si incompetenta descurajeaza investitiile straine
  6. Romania - Date macroeconomice
  7. Inflaţia în retrospectivă
  8. POLITICA MONETARA, INFLATIA SI SECTORUL REAL
  9. INDICII ANUALI AI PRETURILOR DE CONSUM SI RATA ANUALA A INFLATIEI IN PERIOADA 1971-2004
  10. INDICELE PREŢURILOR DE CONSUM 2007
  11. Cresterea economica a Romaniei, sub asteptari
  12. a b În 2004 Creşterea economică a fost de 8,3 la sută
  13. Growth rate of GDP volume - percentage change on previous year
  14. Cresterea economica la noua luni: 5,8%
  15. România are o datorie externă de 33,85 miliarde euro
  16. Rezerva de aur şi valute a României a ajuns la 26,9 miliarde euro
  17. Raportat la PIB, România are un nivel redus al datoriei guvernamentale
  18. Locuinţele proprietate personală, averea cea mai de preţ a românilor
  19. Moldova va intra in criza de specialisti, iar IT-ul si textilele vor trece de la deficit la excedent de personal
  20. Românii din străinătate au trimis în ţară 5,32 miliarde euro
  21. Românii care muncesc în străinătate vor trimite în ţară o sumă record
  22. Rata somajului a depasit 7 procente in 2006
  23. In 2005, Romania va avea o crestere economica de 5,2% si o inflatie de 9,1%
  24. Somajul din octombrie, in crestere fata de luna anterioara
  25. Salariul minim pe economie
  26. Pensiile private obligatorii, in traducere libera
  27. Se pare ca legea are succes! Aproape 200 de doljeni și-au cumpărat VECHIME în muncă, 17 ianuarie 2017, Antonia Hendrik, Evenimentul zilei, accesat la 21 ianuarie 2017
  28. Ce s-ar întâmpla cu banii deponenţilor din România dacă o bancă ar da faliment. Controverse pe marginea unei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, 4 august 2016, Dan Străuţ, Adevărul, accesat la 4 august 2016
  29. Produsul intern brut, pe categorii de resurse
  30. BNR - Raport anual 1998
  31. Prognoza pe termen mediu 2007-2013 – varianta finala de primavara
  32. Raportat la PIB, România are un nivel redus al datoriei guvernamentale
  33. INS - PIB 2003
  34. PIB-ul va fi dublu in 2011 fata de 2005
  35. Ponderea sectorului privat in PIB, 1993-2001
  36. CNP: Sectorul privat va reprezenta aproape 80 la sută din PIB, în 2010
  37. Acordurile pe termen lung pentru industria din Romania
  38. Investiţii străine de peste 28 miliarde de dolari, în patru ani
  39. Afaceri de peste patru mld. € pentru principalii retaileri
  40. Boromir scoate mai mult profit din imobiliare
  41. Consumul de bere din România s-a dublat în 2006
  42. Primii patru de pe piata berii si-au dublat profitul
  43. INS: S-au construit mai multe locuinţe în 2007 decât în 2006
  44. România are un deficit de peste 170.000 de muncitori în construcţii
  45. Oligarhul Zyuzin face legea in constructiile din Romania
  46. Retailul IT&C creste cu 10-15% pe an
  47. Aerotravel vizeaza incasari de 36 mil. euro in 2008
Wikipedia-logo Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: Economia României. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă.
Advertisement