FANDOM


Acest articol se referă la un oraş din România. Pentru alte sensuri vedeţi Breaza (dezambiguizare).

Breaza este un oraş din judeţul Prahova, Muntenia, România, ce are o populaţie de 18 199 locuitori.[1] Conform legendei, numele provine de la „o ciobăniţă brează”, adică ce avea o şuviţă albă în părul negru.[2] Toponimicul este de origine slavă, însemnând „mesteacăn” sau „pădure de mesteceni”.[3] A fost declarată staţiune balneo-climaterică în anul 1928, calitatea aerului fiind comparată cu cea din Davos.[4] Localitatea a fost menţionată în anul 1667 ca o parte a averii Elenei Cantacuzino. Totuşi, prima atestare documentară se consideră a fi cea din 1503 din Registrele Braşovului în care este amintit Neagoe din Breaza, un negustor.[5] Breaza a funcţionat ca vamă din 1834 până în anul 1852, când a fost mutată la Predeal.

Localitatea se află în zona subcarpatică, la o altitudine de 380-450 m, pe o terasă situată la o înălţime de 50-60 m deasupra albiei râului Prahova. Clima este specifică dealurilor Subcarpatice, înregistrându-se o temperatură medie de 19,6°C şi 129 de zile senine pe an. Flora şi fauna sunt diverse, hidrografia compunându-se din râul Prahova şi afluenţii săi.[6] Aici se află Colegiul Naţional Dimitrie Cantemir.

Legendă şi originiEdit

Conform legendei, în Breaza trăia un cioban ce păstorea oile sale în pădurile localităţii. Într-o dimineaţă, nevasta acestuia a pus la inchegat laptele abia muls şi, cuprinsă de oboseală – căci nu dormise în acea noapte din cauza drumului anevoios din Ţara Bârsei sau din Ţara Făgăraşului ori din cauza lupilor flămânzi ce dădeau tărcoale turmei – adormise. Laptele se umflă, dădu în foc şi o atinse pe obraz, lasăndu-i căteva semne pe obraz, motiv pentru care a fost numită de ceilalţi „Breaza”.[7]

Originea transilvăneană a populaţiei din Breaza reiese din anumite nume întălnite la unii localnici. Astfel, numele Focşeneanu pe care-l au un număr semnificativ de familii indică originea străbunilor lor din satul Focşa de lângă Făgăraş, iar numele Bran provine de la localitatea omonimă situată în apropierea Braşovului.[8] Familia preotului Samson D. Popescu, născut în 1862 în Breaza de Sus, are ca strămoşi pe sătenii din Dârstea Braşovului.[9] Breaza este considerată una dintre cele mai importante aşezări întemeiate de „...aceşti neobosiţi oieri ungureni găsiţi pretutindeni la muncă spornică şi rodnică”.[9] Un descendent al familiei Mănoiu din Fundata, judeţul Braşov, care şi-a schimbat ulterior numele în Manolescu, afirmă că „Niţă, unul din fiii lui Moş Mănoiu, care avea doisprezece ani când a sărit gardul (...) luându-şi drumul spre ţinuturile libere româneşti, ajungând la Breaza, unde se căsătoreşte cu Ana, fiica lui Oprea Vârtej.”[10]

Portul popular este asemănător cu cel din Ţara Făgăraşului sau din Ţara Bârsei, fiind utilizată aceeaşi cromatică: negrul şi roşul.[11] Jocul popular „Ca la Breaza” are note apropae identice cu jocul „Breaza” din Făgăraş, acestea având originea primară comună.[11] Domnitorii munteni au stăpânit în secolele XIV-XVI Ţara Făgăraşului şi Ţara Amlaşului, perioadă în care se trecea foarte des dintr-o parte în celalaltă a Carpaţilor.[9]

IstorieEdit

Documente ce atestă existenţa localităţii BreazaEdit

Despre Breaza s-a amintit prima dată în anul 1431, când domn al Ţării Româneşti era Alexandru Aldea I, unul din fiii lui Mircea cel Bătrân. Amănuntul este relatat într-un document din anul 1667, semnat şi pecetluit de Elena Cantacuzino. În „catastih” se arată averea boieroaicei din care „satul Comarnic cu vecinii 262 şi satul Breaza şi Secăriile cu vecinii.... se vederează că sunt 236 de ani de când merge stăpânirea din neam în neam....”[12] Registrele begesimale Braşov din anul 1503 cuprind şi Breaza, pe lângă alte localităţi prahovene cu care oraşul făcea comerţ, acestea menţionându-l pe Neagoe din Breaza aflat la Braşov pentru negoţ.[4] Acelaşi Neagoe este prezent şi în Hrisovul Domnesc datat în 27 mai 1510, semnat de Vlad cel Tânăr, care menţiona: „Am dăruit domnia mea, acest de faţă hrisov, prea cinstitului jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui, să le fie Breaza toată”.[5]

În anul 1711, domnitorul Constantin Brâncoveanu a confiscat toată averea ce se afla în posesia lui Gheorghe şi Toma Cantacuzino, ca urmare a trădarii acestora în timpul războiului ruso-turc. Prin acest act, el deţinea şi jumatate din „moşia Breaza”.[13] În 1717, Nicolae Mavrocordat daruieşte lui Iordache Cretulescu „acest sat Breaza”, [13] iar după anul 1892 localitatea ajunge în proprietatea lui Grigore Basarab Brâncoveanu, supranumit de locatari „Prinţul Brâncoveanu”, care a avut soţie pe Colette Cazianu, nepoata haiducului Iancu Jian.[5] Începutul secolului XX este legat de activitatea aşa-numitelor „case naţionale”, lăcaşe de cultură întemeiate de generalul Ion Manolescu, preotul Vasile Opriş, meşterul Ion Aldea, printre alţii.[5] A fost declarat oraş în anul 1952,[14] format prin contopirea a trei sate: Podu Vadului, Breaza de Jos şi Breaza de Sus.[15]

Conform documentelor de arhivă, Breaza a fost în stăpânirea mai multor familii de boieri şi dregători ai ţării, printre care spătarul Drăghici şi vistierul Udrişte (anul 1538); Elena Cantacuzino, una din fiicele lui Radu Şerban, domn al Ţării Româneşti între anii 1602-1611; marele postelnic Constantin Cantacuzino (1635); familia Cantacuzino; Gheorghe Bibescu, domn al Ţării Româneşti (1842) (care a renovat castelul din Breaza de Sus); Grigore Basarab Brâncoveanu (1918).

Importanţa comercialăEdit

Breaza se situa pe unul din principalele patru drumuri ce lega centrele economice şi politice din Transilvania şi Ţara Românească, atestate documentar, aşa cum rezultă dintr-o scrisoare a voievodului muntean Vlad Ţepeş adresată prietenilor săi din Braşov şi din Ţara Bârsei prin care îi anunţa oficial că „a deschis pretutindeni drumurile pe la Rucăr şi pe Prahova şi pe Teleajen şi pe Buzău”. Alături de drumuri existau şi nouă poteci de trecere spre Ţara Bârsei din care una era „...pe la satul Breaza, prin muntele Gurguiata”.[16] Începând din luna mai 1790, „drumul Prahovei” a obţinut recunoaşterea oficială ca drum comercial de mare importanţă, Divanul Ţării Româneşti luând o hotărâre în acest sens.[17]

Fișier:Maria 281.jpg

Din anul 1834, prin dispoziţia domnului Alexandru Ghica, a funcţionat vama în Breaza de Sus, fiind mutată de la Câmpina.[13] Aceasta era amplasată pe locul actualei Casei de Cultură, staţia de poştă fiind în apropiere, pe lângă strada Morii.[13] După anul 1852 a fost relocalizată la Predeal, pe locul fostului parc al oraşului.[17] În această perioadă, aşezarea făcea legătura între Transilvania şi Muntenia, înregistrând o dezvoltare considerabilă, marcată în special prin construirea de noi hanuri (13), vestigii ale acestora rămânând până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[13]

Monumente istoriceEdit

  • Biserica din 1777 cu hramul Sfântul Nicolae zidită în timpul domniei lui Ioan Alexandru Ipsilante Voievod. În interior se pot vedea unele cărţi cu valoare istorică cum ar fi: Evanghelia greco-romană, Apostol tipărit în 1760, un Penticostier şi un Liturghier din 1792.[18][4]
  • Biserica ctitorită în 1830 cu hramul sfântul Gheorghe, ce a fost zidită în timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghiga Voievod.[4]
  • Castelul Voievodal care a fost conacul lui Toma Cantacuzino unde au locuit o vreme Martha Bibescu şi Anne de Noailles, născută Brâncoveanu. În vremurile recente, cu unele modificări de structură, vechiul conac a fost transformat în hotel.[19]

StemaEdit

Stema Brezei a fost aprobată de Guvernul României la 28 iulie 2005 prin hotărârea nr.840 publicată în Monitorul Oficial nr.708 din 5 august 2005.[20] Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de o fâşie de argint. În partea superioară se găseşte portalul de la intrarea curţii familiei Brâncoveanu, de argint, surmontat de o coroana de Principe al Sfantului Imperiu (titlul acordat domnitorului Constantin Brâncoveanu în anul 1695). În a doua partiţie, pe un fundal albastru, deasupra unei terase verzi, se află Crucea Eroilor de pe dealul Gurga. Pe scut se află o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate, ce simbolizează statutul de oraş.[21]

Geografie Edit

Coordonate geografice şi caracteristici geologiceEdit

Fișier:Stradabreaza.jpg

Oraşul Breaza este poziţionat pe coordonatele de 25°40' longitudine estică şi 45°10' latitudine nordică, între localităţile Comarnic (la nord) şi Câmpina (la sud), iar la est şi vest se află două şiruri de dealuri subcarpatice, ce constituie o prelungire spre sud a munţilor.[18] Este situat în nord-vestul judeţului Prahova, în partea de sud a Munţilor Bucegi, în plină zonă subcarpatică, la o altitudine de 380-450 m.[22][18][23][4] Se întinde pe o distanţă de 11 km pe o terasă ce se află la o înălţime de 50-60 m deasupra albiei râului Prahova şi este înconjurat de dealuri ce depăşesc 700 de metri altitudine (Gurga - 743 m, Lazului, Vrăbieşti, Strajiştea şi Răgman).[4][24][25] Breaza este situat la o depărtare de 103 km de Bucureşti, 67 km de Braşov şi 45 km nord-vest de Ploieşti.[22][4] Accesul în această localitate se poate face pe calea ferată - între Ploieşti (38 km) şi Sinaia (25 km) sau pe şoseaua DN 1, între Ploieşti (43 km) şi Sinaia (24 km).[15] Oraşul este divizat în: Podu Vadului, Irimeşti, Surdeşti, Valea Morii, Valea Târsei, Breaza de Jos, Breaza de Sus, Ograda, Gura Beliei, Frăsinet, Nistoreşti, Podu Corbului, Gurgi, Corbeni şi Capu Câmpului.[26] Albia râului Prahova străbate localitatea de la nord la sud şi desparte cartierele Podu Corbului, Nistoreşti şi Frăsinet.[27]

Din punct de vedere geologic, terasa este alcătuită din depozite miocene de gresii printre care se intercalează pachete de gipsuri, precum şi conglomerate de argile bentonitice, marne compacte, calcaroase.[28][29] La partea inferioară a gipsurilor apar frecvent gresiile, microconglomerate sau conglomerate ce devin predominante, alcătuind aşa-numita „stivă” cunoscută sub numele de „conglomeratele de la Brebu”.[30]
Fișier:Marnele rosii de la gura beliei.jpg
Acestea se întâlnesc începând din nordul gării din Breaza, în amonte, până în dreptul cartierului Nistoreşti.[28] Depozitele de fliş, alcătuite din argile verzi, marne cenuşii şi gresii calcaroase verzui, se găsesc în partea de nord a localităţii, în special în cartierul Gura Beliei.[28] Argilele acestea fac trecerea spre un pachet de marne compacte, calcaroase, roşii şi verzi – marnele de Gura Beliei.[31][32][28]

Pe teritoriul oraşului au existat două braţe ale Mării Tetis. Unul era situat în apropierea munţilor, iar celălalt era poziţionat mai la sud. Acestea au fost izolate în timp, fiind ulterior umplute de depozite mai recente, formăndu-se o zonă mai joasă în latura sudică a munţilor, sona rocilor sedimentare tinere, care aparţine neogenului, la care s-au adăugat cele din cuaternar, dar şi cutarea miopliocenă.[33] Gipsul şi sarea se găsesc pe versanţii dealurilor Gurga şi Răgman.[34]

Climă, floră şi faunăEdit

ClimăEdit

Clima oraşului Breaza este una temperat-continentală, specific zonelor deluroase, cu ierni mai blânde şi veri răcoroase, media anuală a temperaturilor fiind de 9,3°C.[35][14] Cea mai rece lună a anului este ianuarie cu o medie de -1,9°C, iar cea mai caldă este iulie, temperaturile înregistrând în această lună o medie de 19,6°C.[35] Umiditatea relativă a aerului este mai mică vara (62-72%) si maximă iarna (76-80%).[35] Evolutia aproximativ uniformă a umiditaţii aerului se datorează poziţiei apropiate de zonele înalte din jur şi vegetaţiei bogate, deşi uneori pot exista influenţe asupra valorilor de umiditate datorită răcirilor radiative din nopţile senine sau ca urmare a apariţiei fenomenului de inversiune termică.[35] Numarul mediu de zile cu cer senin este cuprins intre 8,1 zile în februarie şi 15,6 zile în august, înregistrând un total anual mediu de 129,3 zile.[36][35] Precipitaţiile ating 550-600 mm anual, minimul înregistrându-se în februarie şi maximul în iunie.[37] Nebulozitatea în această zonă oscilează între 5,5 şi 6 zecimi.[37]Aerul localităţi este comparat deseori cu cel al staţiunii Davos din Alpii Elveţieni de Nord-Est.[4] Circulatia sa predominantă este pe directia N-S, fiind influenţată de orientarea Văii Prahovei şi a aşezării dealurilor şi a principalilor versanţi muntoşi din vecinătate.[35] Spre deosebire de clima staţiunilor montane de pe valea superioară a Prahovei, mai umedă şi mai rece, deci reumatogenă, cea a Brezei este o bioclimă sedativ indiferentă, înregistrându-se şi câteva influenţe montane.[23]

Factorii naturali de curăEdit

Breaza este staţiune balneo-climaterică din anul 1928.[38] Calitatea aerului localităţii se datorează ozonului şi ionilor negativi, cu efect terapeutic.[23] În oraş şi în imprejurimi există un bioclimat puternic stimulent, caracterizat prin valori joase ale presiunii atmosferice, aerul fiind şi deosebit de bogat în radiaţii ultraviolete, datorat îndeosebi purităţii sale.[39][40] Regimul de cură în staţiune este recomandat în: nevroză astenică, sindroame neuro-astenice, boli endocrinometabolice (diabet zaharat, hipertiroidie şi dislipidemii), turburări circulatorii periferice, hipertensiune arterială, afecţiuni ale căilor respiratorii, anemii, etc.[39][23][24] Analizând izvoarele cu apă minerală, Institutul de Balneofizioterapie din Bucureşti a stabilit că sunt sulfuroase, sulfatate, calcice, sodice, hipotone,[40] fiind utilizate pentru tratament balnear ale unor afecţiuni cum ar fi nevroze, a bolilor cardio-vasculare, respiratorii, hepatobiliare.[18][41] Acestea sunt cunoscute pe plan local din 1883, deoarce generalul rus Pavel Kiseleff trimitea aici la tratament soldaţii bolnavi.[41] Izvoarele din oraş au primit în 1873, la Expozitia de la Viena, Diploma de Onoare pentru calităţi terapeutice deosebite.[41]

Flora şi faunaEdit

Fișier:Breaza-mic.jpg

Din totalul de cca 4920 ha cât măsoară suprafaţa oraşului Breaza, cca 1400 ha sunt acoperite cu livezi de pomi fructiferi, 1050 ha cu vegetaţie forestieră iar pe o întindere de peste 1800 ha se desfăşoară păşunile şi fâneţele.[42]

Parcul „Brancoveanu” în anul 1999 măsura 6 hectare şi era încadrat, de către specialiştii Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova, drept obiectiv cu regim de protecţie strictă. Acesta deţine un patrimoniu botanic secular: paltin argintiu, stejar roşu american şi alte specii arboricole.[43]

Poziţia geografică a oraşului îi conferă un cadru vegetal bogat, în special în păduri de foioase. Printre plantele ce trăiesc în acestea se numără plopul, socul, măceşul şi frasinul ale căror muguri, flori, frunze sau fructe sunt recunoscute din cele mai vechi timpuri ca „leacuri” şi tratamente pentru diverse afecţiuni.[44]

La marginea pădurilor sau în luminişuri se pot întâlni şi plante erbacee: ciuboţica cucului, brânduşa, fragi, măcrişul, trifoiul, izma, coada calului, pipirigul, rogozul, chimenul sau chimionul, coada şoricelului, muşeţelul, patlagina, şi iarba ciutei. Cele mai multe sunt plante a căror valoare terapeutică este de multă vreme recunoscută, ele ajutând la ameliorarea sau tratarea unor boli.[45]

Caracteristic acesor locuri este şi diversitatea şi bogăţia faunei care populează pădurile, pajiştile, poienile şi tufişurile din zonă. Se pot întâlni: căprioare, urşi, lupi, mistreţi, iepuri, vulpi, pisici sălbatice, viezuri, nevăstuici, veveriţe şi dihori.[46]

Condiţiilor naturale favorabile le corespund o faună ornitologică variată şi bogată: rândunica, cucul, pupăza, ciocănitoarea, vrabia, piţigoiul, cintezoiul, mierla, sturzul şi ciocârlia sunt bine reprezentate pe teritoriul oraşului.[46]

De asemenea există şi o faună ihtiologică în apele localităţii Breaza.[46]

Demografie Edit

Format:Demografie/Breaza În oraşul Breaza au fost descoperite vestigii din neolitic, epoca bronzului şi epoca hallstattiană.[24] Populaţia acestei localităţi a cunoscut o importantă creştere după declararea acesteia ca vamă pentru negustori, devenind în jurul anului 1900 cea mai populată aşezare subcarpatică.[24] La primul recensământ după atestarea sa documentară, Breaza avea 11 122 de locuitori, urmând ca 10 ani mai târziu, la 15 martie 1966, populaţia să crească cu mai mult de o mie de locuitori. În 1997 s-a înregistrat o creştere importantă a locatarilor, 17 583 de oameni având reşedinţa în acest oraş. La recensământul din 1992, Breaza a înregistrat 19 329 de locuitori, acesta fiind numărul maxim până în acest moment.[47]

Conform studiului realizat în 2002, populaţia din Breaza este majoritar de origine română (99,8%), confesiunea ce predomină fiind cea ortodoxă. Din cei 18 199 de locuitori, 64,67% sunt bărbaţi şi femei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 59 de ani. Copii până la 15 ani sunt în procent de 14,5%, iar restul de 20,78% au peste 60 de ani.[1] Natalitatea în oraş este negativă, cele mai afectate cartiere fiind Podu Vadului şi Valea Târsei.[48]

Cultură şi educaţieEdit

Fișier:CruceGurga.jpg

Patrimoniul cultural este alcătuit din Casa de Cultura Ion Manolescu, unde se află Bibiloteca orăşenească şi expoziţia cu lucrâri de artă din colecţia Nicolae Barascu, Fundatia culturala Ion Manolescu, Conacul Toma Cantacuzino situat în parcul oraşului, clădire ctitorită de spătarul Toma Cantacuzino în secolul XVII cu ajutorul unor meşteri locali, 5 biserici din care 3 sunt monumente arhitecturale (Biserica Sf. Nicolae, Biserica Sf. Gheorghe şi Biserica Schimbarea la faţă construită în anul 1892), Crucea Eroilor (de 11 m înălţime) situată pe de Dealul Gurga şi ridicată în 1930 în memoria celor 365 de brezeni care au luptat în Războiul de Independenţă şi în Primul Război Mondial, Monumentul Eroilor (obelisc cu vultur) din Breaza de Jos, tripticele „Cinstiţi memoria înaintaşilor” din Breaza de Sus şi Capu Câmpului, case de peste 100 de ani care păstrează stilul muntenesc autentic şi specificul zonei subcarpatice (cu beciuri înalte şi foişoare), acestea reprezentând şi principalele obiective turistice.[4][24][21][18]

Arta populară a fost reprezentată din doua jumătate a secolului al XX-lea de lucrările desfăşurate din anul 1948 până în prezent de Cooperativa Meşteşugărească „Arta casnică”, angajatele lucrând porturi populare româneşti din Valea Superioară a Prahovei. Instituţia a obţinut în anul 1986, la Târgul Internaţional de la München, Medalia de Aur pentru produsele expuse.[5] Dansul „Ca la Breaza” este specific acestei zone, Gheorghe Zamfir fiind unul dintre interpreţii melodiei ce îl acompaniază.[49]

În oraşul Breaza există cinci şcoli generale, opt grădiniţe, Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Colegiul Militar „Dimitrie Cantemir”, Grupul Şcolar „Spiru Haret” (fost UCECOM) şi Şcoala Specială. În perioada 2000-2001, au fost înscrişi 2818 de elevi în aceste instituţii de învăţământ,[50] numărul lor scăzând în ultimul an, efectivul ajungând la 1 500 de elevi.[48]

EconomieEdit

În anul 2009, Breaza a obţinut un buget local în valoare de 21 de miliarde de ROL, pentru finanţarea celor 11 proiecte de hotărâre.[51] Cea mai mare sumă (2 milioane ROL) va fi investită în modernizarea instituţiilor de învăţământ, iar alţi 1 500 000 de lei vechi au fost aprobaţi pentru reabilitarea unor străzi, extinderea conductei de distribuţie a apei potabile şi crearea unor spaţii de agrement.[52] Investiţii importante sunt în domeniul turistic şi imobiliar, în oraş existând numeroase imobile cu oferte de cazare. Gradul maxim de ocupare al acestora de către turişti este de 40-45% pe parcursul unui an.[53] Conform revistei Capital, achiziţionarea unui teren în aceasta zona poate fi foarte profitabil pe termen lung.[53]

Hidrojet S.A. este cea mai mare unitate economică din Breaza.[54] Compania a fost înfiinţată în 1974, ca filiala a Mefin Sinaia şi a devenit independentă în urma unei decizii guvernamentale din 1990, având ca profil proiectarea, producţia şi comercializarea componentelor de injecţie diesel, echipamentelor hidraulice şi pieselor turnate. Timp de zece ani, produsele companiei au fost realizate sub licenţa Bosch. În 2005, Hidrojet Breaza a afişat pierderi de 5,84 milioane ROL şi o cifră de afaceri de 34,64 milioane ROL. La sfârşitul aceluiaşi an avea 1 553 de angajaţi, iar suprafata de producţie era de 86 000 mp.[55] Hidrojet este unul dintre cei mai importanţi producători în domeniu de pe piaţa Europei de Est, în anul 2008 intrând însă în procedură de insolvenţă, riscând să dea faliment pentru neplata datoriilor.[56]

TransportEdit

Accesul în oraş se poate realiza pe drumul naţional DN1 între kilometrul 95,5 şi kilometrul 106,5.[27] Această rută corespunde cu drumul european 60 (E60) ce leagă oraşele Hamburg şi Varna.[57] Breaza dispune de două gări,[57] la Breaza Nord,[58] la Breaza Centru şi o haltă[57] la Nistoreşti.[59] Magistralele feroviare sunt liniile II (Bucureşti - Arad - Curtici), III (Bucureşti - Oradea - Episcopia Bihorului), IV (Bucureşti - Satu Mare - Halmeu).[57]

SportEdit

Clubul de golf „Lac de Verde” a fost înfiinţat în anul 2000, fiind primul din România şi a necesitat o investiţie iniţială de 18,5 milioane de euro. Terenul de golf are o suprafaţă de 25 de hectare şi atrage anual peste 500 de jucători, atât români, cât şi străini.[60] Un alt sport bine reprezentat este fotbalul. Echipa CS Tricolorul Breaza evoluează în Liga a III-a, reuşind după un turneu de baraj promovarea în Liga a II-a .[61][62] Mai există două alte echipe: una a S.C. Hidrojet S.A. Breaza, alta a Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir”.[63]

Instituții din Breaza Edit

  • Liceul Militar din Breaza [64]

Oraşe înfrăţite Edit

NoteEdit

  1. Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite edrc_2002
  2. a b c d Breaza a sărbătorit în patru zile o istorie de 500 de ani. Curierul Naţional. Accesat la 19 mai 2009.
  3. Iorgu Iordan, Nume de locuri româneşti. Editura Academiei RPR, 1952.
  4. a b c d e f g h i Primăria Breaza. ghidulturistic.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  5. a b c d e Şedinţa Camerei Deputaţilor din 7 octombrie 2003: Victor Bercăroiu - declaraţie intitulată „500 de ani de atestare documentară a oraşului Breaza, judeţul Prahova”. cdep.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  6. Apa. apmph.ro. Accesat la 19 mai 2009.
  7. Cf. Gheorghe Lahovari, C.I. Brătianu, Gr. Tocilescu, Marele Dicţionar Geografic al Romăniei, volumul I. Bucureşti, 1898.
  8. Matei Stăncioiu, Emanoil Copăcianu, Breaza. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985. pg. 48
  9. a b c Ştefan Meteş, Emigrări romăneşti din Transilvania în secolele XIII-XV, ediţia a II-a. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
  10. Ion Mnaolescu, general. Omul de nădejde, ediţia a III-a.
  11. a b Stăncioiu, pg. 49
  12. Arhivele Statului, Bucureşti, A N CC XCIII/156
  13. a b c d e Scurt istoric. primariabreaza.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  14. a b Breaza. ropedia.ro. Accesat la 10 mai 2009.
  15. a b Staţiunea Breaza. obiective-turistice.ro. Accesat la 12 mai 2009.
  16. Dionisie Fotino, Istoria generală a Daciei, tom III, Ed. Imprimeria naţională, Bucureşti, 1859
  17. a b Predeal. tourismguide.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  18. a b c d e Breaza. romturism.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  19. Trasee - Prahova. e-calauza.ro. Accesat la 10 mai 2009.
  20. HOTĂRÂRE nr.840 din 28 iulie 2005 privind aprobarea stemei oraşului Breaza, judeţul Prahova. cdep.ro. Accesat la 10 mai 2009.
  21. a b În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată şi în art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992. legestart.ro. Accesat la 10 mai 2009
  22. a b Valea Prahovei, perla Carpaţilor. Gazeta de Sud. Accesat la 9 mai 2009.
  23. a b c d TURISM INTERN - BALNEO - BREAZA. ella.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  24. a b c d e Prahova-Oraşe şi staţiuni. prahova.dublu.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  25. de COMARNIC, POSADA und BREAZA Wandern und Golf. rumaenien-info.at. Accesat la 9 mai 2009.
  26. Breaza. Ziarul Prahova. Accesat la 22 mai 2009.
  27. a b Breaza. hartaprahova.ro. accesat la 12 mai 2009.
  28. a b c d Valeria şi Ion Velcea, Valea Prahovei. Editura Ştiinţifică, 1965, Bucureşti.
  29. Consiliul Judeţean Prahova - Prezentarea situaţiei existente. Consiliul Judeţean Prahova. Accesat la 10 mai 2009.
  30. ANASTASIU N, POPA M, VARBAN B (1988) - Caiet de lucrari practice la disciplinele Sedimentologie şi Petrologie sedimentară. Edit. Universităţii Bucuresti, 160pp
  31. Dabu Engen, lucrarea de doctorat Studiul Micropaleontologic şi Paleoecologic al Faunelor de Foraminifere din Complexul Marnelor de Gura Beliei, de pe Valea Prahovei. Universitatea din Bucureşti, aprilie 2009.
  32. LITOLOGIA ŞI BIOSTRATIGRAFIA CRETACICULUI INFERIOR DIN ZONA MUNŢILOR BUCEGI. ibiol.ro. Accesat la 20 iunie 2009.
  33. Stăncioiu, pg. 14
  34. Stăncioiu, pg. 15
  35. a b c d e f Clima oraşului Breaza. tourismguide.ro. Accesat la 10 mai 2009.
  36. Localităţi Prahova. prahovatravel.ro. Accesat la 10 mai 2009.
  37. a b Stăncioiu, pg. 15
  38. Municipiul Ploieşti. ploiesti.ro. Accesat la 10 mai 2009.
  39. a b Unicat in România - Complexul de Terapie Naturală. Ultima Oră. Accesat la 10 mai 2009.
  40. a b Stăncioiu, pg. 113
  41. a b c Breaza-Sanatate. primariabreaza.ro. Accesat la 10 mai 2009.
  42. Stăncioiu, pg. 16
  43. 23 octombrie 2008, Carmen Negreu. Breaza a pierdut o jumătate de parc. Ziarul Prahova. Accesat la 2 mai 2009.
  44. Stăncioiu, pg. 17
  45. Stăncioiu, pg. 19
  46. a b c Stăncioiu, pg. 20
  47. Recensământ 1992. recensamant.ro. Accesat la 11 mai 2009.
  48. a b Populaţia şcolară descreşte îngrijorător. Ziarul Prahova. Accesat la 19 mai 2009.
  49. Gheorghe Zamfir - Sunetul românesc. shopmania.ro. Accesat la 21 mai 2009.
  50. Învăţământ şi sport. primariabreaza.ro. Accesat la 19 mai 2009.
  51. 21 de miliarde buget la Breaza. allpress.ro. Accesat la 14 mai 2009.
  52. Breaza. Ziarul Prahova. Accesat la 14 mai 2009.
  53. a b 30 octombrie 2003. In Breaza sunt multe vile la vânzare.capital.ro. Accesat la data de 14 mai 2009.
  54. Hidrojet Breaza, vândută de fisc la bucată şi la metru pătrat. Ziarul Prahova. Accesat la 12 mai 2009.
  55. Hidrojet Breaza lansează o ofertă primară pentru vânzarea de acţiuni la Rasdaq. wall-street.ro. Accesat la 2 mai 2009.
  56. 29 mai 2008. Singurul producător de echipamente hidraulice, la un pas de faliment. Evenimentul. Accesat la 2 mai 2009
  57. a b c d Breaza. valeaprahovei.net. Accesat la 21 mai 2009.
  58. Mersul trenurilor: Breaza Nord. travelnotes.ro. Accesat la 22 mai 2009.
  59. Mersul trenurilor::Nistoreşti. travelnotes.ro. Accesat la 22 mai 2009.
  60. Lavinia Marin. Nu mai negociaţi pe teren, am venit aici să facem sport. zf.ro. Accesat la 12 mai 2009.
  61. CS TRICOLORUL Breaza. FRF. Accesat la 12 mai 2009.
  62. CS TRICOLORUL Breaza. soccerway.ro. Accesat la 12 mai 2009.
  63. Breaza - Învăţământ şi sport. tourismguide.ro. Accesat la 9 mai 2009.
  64. Breaza - cazarma copiilor, 9 mai 2006, Mihnea-Petru Parvu, România liberă
  65. 4 martie 2008. Brezenii au intrat la inima italienilor. Ziarul Prahova. Accesat la 22 mai 2009

BibliografieEdit

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Breaza

Bibliografie selectivăEdit

Flora şi fauna

Monumente istorice

Format:Articol bun

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on FANDOM

Random Wiki