Fandom

România

Basarabia

1.811pages on
this wiki
Add New Page
Talk0 Share
Coat of arms of Bessarabia.png

Stema Basarabiei

Karte-Basarabia-Pos-01.png

Localizarea Basarabiei

Basarabia (ucraineană Бесарабія, Format:Ru, Format:Bg, Format:Tr) este denumirea dată teritoriului Voievodatului Moldovei situat între Prut şi Nistru. Numele de Basarabaia i-a fost atribuit provinciei de către Imperiul Rus, care a anexat terioriul în 1812, după ce i-a fost cedat de Imperiul Otoman prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, care punea capăt războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Teritoriul Basarabiei coincide parţial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) şi cea de nord (cea mai mare parte a fostului judeţ Hotin), intră astăzi în componenţa Ucrainei.

Istoricul numeluiEdit

Iniţial numele de Basarabia a fost dat stepei cuprinse între Marea Neagră - Dunăre - Prut - Nistru, cunoscută ulterior şi ca Bugeac. Acest teritoriu a fost cucerit în secolul al XIV-lea de la tătari de Alexandru Basarab, de la care i-a rămas şi numele de Basarabia. Mai târziu după ce a fost în componenţa Moldovei, a ajuns şi sub stăpânire turcească şi rusească[1]. În 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut şi Nistru, pe care l-a denumit Basarabia, atribuindu-i astfel numele purtat până atunci de Bugeac (Basarabia veche) şi încercând astfel să-şi justifice actul de agresiune şi rapt teritorial[2] [3].

Raptul teritorial din 1812Edit

Cahul Ismail si Bolgrad.PNG

Frontierea moldo-rusă din 1856/1857

În urma războiului ruso-turc din 1806 - 1812, câştigat de Imperiul Ţarist, ruşii cereau "ambele ţări româneşti". Doar iminenţa atacului lui Napoleon a făcut ca pretenţiile ruseşti să se reducă treptat, de la ambele ţări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru şi Siret, pentru ca până la urmă pretenţiile să se menţină asupra ţinutului dintre Nistru şi Prut. Anexarea teritoriului amintit anterior a fost posibilă prin Tratatul de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, când primul dragoman al Porţii a trădat în schimbul unui latifundiu şi al unui inel foarte preţios. Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porţii[4]. Actul de anexare a Basarabeiei de către Imperiul Ţarist a fost unul fraudulos, deoarece încălca practica internaţională, cu toate normele de drept existente la moment.[5] A urmat un proces de rusificare masivă a regiunii.

Între 1856 şi 1878 judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail au fost în componenţa Moldovei, respectiv a României.

Unirea de la 1918Edit

Declanşarea revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi începutul prăbuşirii ţarismului. În acest context provinciile anexate de ruşi cu forţa tind să devină autonome, pentru ca mai apoi să se separe cu totul de puterea rusească. Astfel la Chişinău în data de 3 martie 1917 a fost înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu şi care avea ca obiectiv "crearea unei diete provinciale numită Sfatul Ţării". Prima întrunire a Sfatului Ţării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcţia de preşedinte Ion Inculeţ, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreşedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Ţării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917[6].

Declanşarea revoluţiei bolşevice în octombrie 1917 când puterea în Rusia a fost câştigată de comunişti a adus şi armistiţiul între ruşi şi germani, trădând astfel armata română rămasă singură pe frontul de est fiind şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiţiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia armata rusă a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaţia civilă românească, fruntaşii basarabeni fiind asasinaţi şi impuse organizaţiile comuniste. În aceste condiţii la 22 decembrie 1917, Sfatul Ţării a cerut guvernului aflat la Iaşi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele conduse de generalul Broşteanu au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reuşind eliberarea Chişinăului la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia[7].

Odată ce Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti la 24 ianuarie 1918 apar şi pretenţiile teritoriale din partea Ucrainei. Intenţiile de unire cu România sunt exprimate prin "moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi)". Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatului Ţării la 27 martie 1918[8].

Harta politica a estului Europei 1938 vazuta din perspectiva sovietica.JPG

Harta politica a estului Europei din 1938 vǎzutǎ din perspectiva sovieticǎ de la vremea respectivǎ. Singurul teritoriu pe care nu puteau sǎ conceapǎ cǎ nu le aparţine era Basarabia

Raptul teritorial din 1940Edit

Romania Mare.JPG

Basarabia ca parte a României

O nouă ruptură a Basarabiei de teritoriul românesc s-a produs în 1940, ca urmare a protocolului adiţional secret al pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 şi a ultimatumurilor transmise României de către Uniunea Sovietică, stat care, în vara lui 1940, la data de 28 iunie 1940, a anexat Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei (acesta nefăcând obiectul ultimatului). În timpul retragerii pripite şi haotice din aceste teritorii armata şi administraţia română au fost supuse la umilinţe şi asasinate[9] [10]. Aceste acţiuni împotriva unor reprezentanţi oficiali ai Statului Român au fost comise de unităţi paramilitare sovietice infiltrate şi de comunişti. După ce Basarabia a fost ocupată în 1940 de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părţi. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi era formată din 30.000 km² basarabeni, plus 4.100 km² de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului dintr-o aşa zisă republică autonomă moldovenească de 8.000 km² care fusese înfiinţată tot de Stalin în 1924 cu scopul de a avea o bază pentru o ulterioară anexare a Basarabiei.[necesită citare] Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) şi partea de nord a Bucovinei ce însumau 14.400 km², precum şi restul de 4.000 km² din fosta republică autonomă înfiinţată peste Nistru în 1924, au fost acordate Ucrainei[11].

Ocupaţia sovietică din 1940 a însemnat atât distrugerea sistemului economic cât şi al fiinţei naţionale în Basarabia, fiind deportaţi zeci de mii de români în Siberia la dispoziţiile date de Stalin. La 14 iulie în acelaşi an, la ordinul lui Beria familiile românilor basarabeni au fost dezmembrate şi deportate, bărbaţii fiind trimişi în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile şi copii lor. Astfel bărbaţii au fost deportaţi în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbaţi), Futilovski (300 bărbaţi), iar restul familiilor lor alcătuite din femei şi copii în lagărele din Karaganda şi Aktiubinsk (11.000 de persoane). Aceste fapte cutremurătoare s-au repetat şi în 1941 (înainte de începerea eliberării ordonate de Antonescu), fiind deportaţi în regiunea Omsk, 6.000 de români basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimişi 10.000 de români basarabeni. Dezmembrarea familiilor a fost apilcată şi în aceste cazuri, bărbaţii find separaţi de familiile lor[12].

Eliberarea din 1941Edit

Basarabia a fost eliberată de armata română, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial, sub comanda lui Ion Antonescu, care a dat celebrul ordin: "Soldaţi, vă ordon, treceţi Prutul!", însă a rämas în componenţa statului român numai trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a reocupat-o[13]. Acţiunile antiromâneşti întreprinse de comunişti, ajutaţi de elemente minoritare şovine, împotriva populaţiei civile române în 1940 s-au repetat în momentul retragerii armatei sovietice din iunie 1941. Ele s-au adăugat la crimele administraţiei sovietice. La asemenea fapte abominabile face referire şi în cartea "Ard malurile Nistrului"[1] de Constantin Virgil Gheorghiu[14].

În timpul eliberării Basarabiei, armata română împreuna cu cea germană au comis crime abominabile pe teritoriul Basarabiei. Este vorba in primul rind de lagărele de concentrare care au fost construite pentru exterminarea evreilor şi populaţiei de etnie roma din România si a celor de pe teritoriul Basarabiei (vezi Pogromul de la Iaşi). Eliberarea Basarabiei s-a facut folosind principiul nu tocmai ortodox "scopul scuză mijloacele", conform căruia, daca pentru eliberarea Basarabiei erau necesare atît crime împotriva umanităţii cît şi atacarea Uniunii Sovietice, acest lucru trebuia făcut - şi a şi fost făcut. Acesta este şi motivul pentru care puterile occidentale au solicitat statului român, declararea oficială a Maresalului Ion Antonescu - Criminal de Razboi, lucru care s-a şi întimplat.

4Ever Lasting Organisation - 2008

Invazia sovietică din 1944Edit

După invazia din 1944, organizarea teritorială a rămas cea făcută de Stalin după raptul teritorial din 1940 când Basarabia a fost ruptă în trei părţi[15]. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţei a fost urmată pe timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a fiinţei şi spiritualităţii româneşti prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desfiinţarea bisericilor, teroare şi asasinate[16]. Dacă în 1940 au fost deportaţi zeci de mii de români basarabeni, deportările şi exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la cifre de sute de mii de români basarabeni[17].

Epoca postsovieticăEdit

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută şi de Organizaţia Naţiunilor Unite[18].

Încercările de unire cu România, iniţiate din ambele părţi, n-au dus la nici un rezultat, clasa politică moldovenească încercând să zădărnicească orice apropiere între cele două ţări. În momentul de faţă, limba de stat este română, potrivit Declaraţiei de independenţă. Constituţia Republicii Moldova, în articolul său 13, numeşte limba de stat moldovenească, iar Academia de Ştiinţe o numeşte corect română. Legea cu privire la funcţionarea limbilor, adoptată în perioada sovietică şi menţinută în vigoare până în prezent, proclamă identitatea linvgistică moldo-română, recunoscând că populaţia Republicii Moldova şi cea a României vorbeşte aceeaşi limbă.

Vezi şi Edit

NoteEdit

  1. Enciclopedia Cugetarea, Lucian Predescu, p.137
  2. Istoria românilor, Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, p.501
  3. Enciclopedia Cugetarea, Lucian Predescu, p.563
  4. Istoria românilor, Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, p.501
  5. Flux, 23 mai 2008 Mihai Adauge: - Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecinţe grave resimţite peste câteva sute de ani. Moldova până atunci avea statut de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu fusese cucerită de către Poarta Otomană şi turcii au fost nevoiţi să încheie anumite tratate cu această formaţiune statală medievală. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, dar începând cu secolul XVI şi până în 1812, în aceste acte era menţionat faptul că Ţara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act criminal, o fraudă care vine în contradicţie cu practica internaţională, cu toate normele de drept existente la moment. Atunci toate normele de drept erau constituite din prevederile tratatelor bilaterale.
  6. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  7. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  8. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  9. Istoria românilor, Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, p.775
  10. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  11. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  12. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  13. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr. prof. dr. Cezar Vasiliu
  14. Ard malurile Nistrului Constantin Virgil Gheorghiu
  15. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  16. Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
  17. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă
  18. Un pas înainte şi trei înapoi pentru economia de piaţă din Basarabia, prof. univ. Sergiu Ion Chircă

BibliografieEdit

  • Enciclopedia Cugetarea,(1940), Lucian Predescu
  • Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi,(1975), Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu

Legături externeEdit

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Also on Fandom

Random Wiki